Chitara care făcea să tacă țambalul. A murit Ion Nelu Boată, legenda muzicii lăutărești care a fermecat-o pe Maria Tănase

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Ion Nelu Boată, unul dintre cei mai mari chitariști pe care i-a avut vreodată România, s-a stins din viață luni, 12 ianuarie, cu doar câteva zile înainte de a împlini 83 de ani. Dispariția sa a lăsat un gol adânc în lumea muzicii lăutărești, unde numele Boată era sinonim cu excelența, rafinamentul și respectul absolut pentru meserie.

Vestea morții sale s-a răspândit rapid, fiind anunțată de familie și de apropiați, dar mai ales de artiștii care au avut privilegiul de a-i fi alături pe scenă. Rețelele de socializare s-au umplut de mesaje de adio, amintiri emoționante și fragmente din spectacolele în care chitara lui Boată era mai mult decât acompaniament, era sufletul muzicii.

A murit artistul care a format generații și a închis o epocă de aur

Ion Nelu Boată nu a fost doar un instrumentist de excepție, ci un reper. Un muzician atât de complet, încât, așa cum spun cei care au cântat cu el, putea „înlocui” fără efort țambalul, susținând o orchestră doar cu vioara și chitara. Puțini chitariști au atins vreodată acest nivel.

Rozica Petre, interpretă de muzică populară care a cântat timp de nouă ani alături de Boată și de regretatul Nicu Crețu, își amintește de acea perioadă ca de o epocă de aur a muzicii din Craiova. Cei trei au fost nelipsiți de pe scena celebrului restaurant Minerva, un adevărat templu al lăutarilor, unde se adunau artiști mari și iubitori de muzică autentică din toată țara.

Potrivit acesteia, Boată era genul de muzician pe care orice solist și-l dorea în spate: sigur, inspirat, discret, dar copleșitor prin valoare. Nicu Crețu, unul dintre cei mai apreciați muzicieni ai vremii, refuza să cânte dacă Boată sau unchiul acestuia, Cicea, nu erau alături de el. Între ei nu a existat doar colaborare profesională, ci o prietenie legendară, construită pe respect și pe iubirea pentru muzică.

Cei doi Boată (Nelu și Cicea) erau considerați cei mai buni chitariști din Craiova, însă renumele lor depășea cu mult granițele orașului. Mari nume ale muzicii românești, precum Toni Iordache sau Mădălin Voicu, veneau special la Minerva pentru a-i asculta. Erau seri în care publicul tăcea, pur și simplu, fascinat de ce se întâmpla pe scenă.

Destinul a făcut ca Ion Nelu Boată să se stingă la exact nouă ani de la moartea prietenului său Nicu Crețu, o coincidență dureroasă care a emoționat profund pe cei care i-au cunoscut. În ultimele luni de viață, slăbit de problemele de sănătate, Boată își exprimase dorința de a merge la mormântul lui Crețu, dar nu a mai apucat.

Moartea lui Ion Nelu Boată înseamnă mai mult decât dispariția unui artist: este sfârșitul unei generații rare, în care talentul, modestia și măiestria mergeau mână în mână. Un chitarist pe care „îl numărai pe degete” și care va rămâne, pentru totdeauna, o legendă a muzicii românești.