Conform Codului Civil al României, în categoria de rude de gradul 1 se încadrează părinții și copiii unei persoane, adică rudele aflate în linie directă. Această categorie este de foarte multe ori confundată cu alte legături de familie, în special cu cea dintre soți. Legea face însă o distincție clară între rudenia de sânge și relațiile reate prin căsătorie.
Gradul de rudenie se stabilește în funcție de numărul de generații care le despart. Acest criteriu are efecte juridice directe, de la succesiuni și obligații de întreținere până la interdicții privind căsătoria. Deși pot exista numeroase grade de rudenie, primele patru sunt cele mai frecvent întâlnite în practică.
Cine intră în categoria de rude de gradul 1
Rudele de gradul 1 sunt exclusiv persoanele între care există o legătură directă, fie prin naștere, fie prin adopție. Mai exact, este vorba despre părinți și copii. Relația dintre părinte și copil reprezintă cea mai apropiată formă de rudenie recunoscută de lege, deoarece între cele două persoane există o singură generație diferență. Atât mama și tatăl în raport cu copilul, cât și copilul în raport cu părinții se încadrează în gradul 1 de rudenie.
În linie dreaptă, gradul de rudenie se stabilește prin numărarea generațiilor dintre două persoane. De exemplu, între părinte și copil există un singur pas generațional, deci gradul este 1. Între bunic și nepot sunt două generații, deci gradul 2.
În linie colaterală, lucrurile sunt puțin mai complexe. Se urcă până la ascendentul comun și apoi se coboară până la cealaltă persoană. De aceea, frații sunt rude de gradul 2, pentru că legătura lor trece prin părinții comuni. La fel, bunicii și nepoții sunt rude de gradul 2. Unchii, mătușile și nepoții de frate intră în gradul 3, iar verii primari sunt rude de gradul 4.
Legea recunoaște atât rudenia firească, bazată pe legătura biologică, cât și rudenia civilă, rezultată din adopție. Din punct de vedere juridic, copilul adoptat are aceeași poziție ca un copil biologic, inclusiv în ceea ce privește gradul de rudenie și drepturile care decurg din acesta.
Soțul este rudă de gradul 1?
Una dintre cele mai frecvente confuzii este legată de statutul soțului sau soției. Chiar dacă în limbajul uzual se spune că soțul este rudă de gradul 1, legea precizează clar că acest lucru nu este adevărat. Între soți nu există rudenie de sânge, ci o legătură juridică distinctă, numită afinitate. Afinitatea reprezintă relația dintre un soț și rudele celuilalt soț. Astfel, părinții soțului devin afini pentru celălalt soț, iar fratele sau sora partenerului sunt, la rândul lor, afini, nu rude de sânge.
Această diferență este importantă mai ales în situații juridice sensibile. În materia moștenirii, copiii fac parte din prima clasă de moștenitori și au prioritate la succesiune. Soțul supraviețuitor are, la rândul său, un drept propriu la moștenire, însă nu în calitate de rudă de gradul 1, ci în baza legăturii matrimoniale. Existența unui testament poate influența împărțirea bunurilor, însă legea protejează într-o anumită măsură moștenitorii apropiați, stabilind limite privind înlăturarea lor totală de la succesiune.
Codul Civil reglementează și interdicțiile privind căsătoria, fiind interzisă încheierea acesteia între rudele în linie dreaptă, precum și între rudele colaterale până la gradul al patrulea inclusiv. Aceste prevederi urmăresc protejarea relațiilor de familie și respectarea normelor legale privind rudenia.
Astfel, în categoria de rude de gradul 1 sunt doar părinții și copiii, iar soțul sau soția nu intră în această linie, chiar dacă au drepturi importante în plan juridic.