Cine își asumă criza politică?

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

O criză politică este mai rea decât o criză economică și chiar și mai rea decât o criză socială. Peste numai câteva ore, în România va fi declanșată o criză politică care ar putea să aibă o durată de câteva luni sau chiar de câțiva ani. FMI, deja, împreună cu Banca Mondială, au băgat capul pe fereastră și vizează, în vederea vânzării, unele dintre ultimele active ale statului român. Cine își asumă răspunderea pentru consecințele extrem de grave ale crizei politice care tocmai se declanșează?

PNL, un partid care s-a corcit cu Partidul Democrat Liberal al lui Traian Băsescu, și-a abandonat tradiția și a încetat de a mai fi național și liberal, va acuza cu certitudine PSD – care, vezi Doamne, ar fi fost prins și apoi împiedicat să fure slănina din cămară. PSD, care nu are premier și nici miniștri în posturile-cheie, care au fost ocupate de USR, îl acuză pe Ilie Bolojan cum că acesta ar fi orchestrat, din postura de șobolan, golirea rafturilor din cămara numită România.

USR, care nu are alt aliat decât PNL, s-a lansat într-un veritabil concurs de acuzații la adresa PSD, care de mai mult timp vrea să împingă acest partiduleț pe scări în afara guvernării. Toate cele trei partide acuză AUR, care, vezi Doamne, vrea să scoată România din Europa, să o predea rușilor și să aducă la putere o mână de extremiști cu misiunea de a pune capăt democrației. Și toate cele trei partide se apără afirmând în mod repetat că au fost silite să coabiteze în numele proeuropenismului și proatlantismului – coabitare care a presupus sacrificii, riscuri și pierderi. Și, firește, AUR îi va acuza la pachet pe toți ceilalți pentru criza economică și financiară pe care a traversat-o și o mai traversează România și pentru declanșarea crizei politice, care este și mai rea. Cu ce ne putem alege urmărind acest amalgam de acuzații și de declarații? Până la urmă, care este prognoza? Cât va dura această criză și ce consecințe vor exista?

Prima mișcare de deschidere este asumată de PSD, care a anunțat că, peste câteva ore, își retrage miniștrii din guvern, schimbând astfel coloratura executivului și determinând partidele care rămân la putere să declanșeze procedurile pentru formarea unui nou guvern. La mutare vine de îndată PNL, care, solidarizându-se cu Ilie Bolojan, îi va exclude de la exercitarea puterii pe toți reprezentanții PSD, înrolați sau nu în partid, care în ultimii ani au fost înșurubați în calitate de secretari și subsecretari de stat sau de șefi ai unor autorități, inclusiv în pozițiile de prefecți, în structurile de conducere ale statului. Asta nu este o treabă ușoară. Eliminarea acestora presupune nu numai confruntări dure cu PSD, care, în definitiv, este cel mai puternic partid parlamentar, ci și, în multe situații, soluții extrem de complicate care vor pune la grea încercare prevederile Codului Muncii. Și nici nu este deloc sigur că, în aceste condiții, Ilie Bolojan va pleca, în cele din urmă, de la Palatul Victoria. Este posibil ca premierul să rămână neclintit la post, în timp ce i se face, inclusiv de către Nicușor Dan, respirație artificială. În aceste condiții descrise succint mai sus, criza politică declanșată astăzi va dura, cu uriașe costuri, plătite, firește, de români, până la sfârșitul anului. Și, în permanență, va fi invocat pretextul pericolului extremismului politic care ar putea fi generat și amplificat prin aducerea AUR la putere. Furtuna, așa cum este ea preconizată, cel puțin aparent, nu vizează nici formațiunea politică condusă de George Simion și care, în prezent, beneficiază de circa 40% din intențiile de vot ale românilor și nici celelalte formațiuni politice, parlamentare sau extraparlamentare, taxate drept extremiste.

Criza politică poate fi scurtată doar în condițiile în care este imediat introdusă o moțiune de cenzură împotriva guvernului Bolojan, cu condiția ca aceasta să fie votată de un număr suficient de mare de parlamentari. După care, conform Legii Fundamentale, Nicușor Dan organizează formal consultări la Cotroceni cu partidele parlamentare, urmând ca, în final, să decidă ceea ce știm din capul locului că va decide: nominalizarea unui candidat de premier care ar putea proveni din cele trei partide care s-au aflat și încă se află la putere, una dintre variante fiind chiar Ilie Bolojan. În acest scenariu, criza politică va continua bine mersi până când un candidat la poziția de premier va fi capabil să nominalizeze o echipă împreună cu care va întocmi un program valid de guvernare. Va fi o întreagă mascaradă jucată în acest scop de principalii actori politici.

Între timp, AUR se încălzește pe tușă și, fără a avea vreo garanție a unei viitoare alianțe cu PSD, îl va propune la Cotroceni, pentru poziția de premier, pe Călin Georgescu. Sperietoarea va funcționa doar atât cât să precipite lucrurile în favoarea unei soluții de compromis între așa-zisele partide pro-europene, în jurul unei alte persoane decât Ilie Bolojan. Iar talmeș-balmeșul poate continua bine mersi în acest registru pe parcursul acestui an, considerat unul dintre cei mai critici din istoria recentă a României.

Între timp, Banca Mondială și FMI, care deja au prognozat un mare șoc economic, după ce guvernul a eșuat în reforma anunțată, se pregătesc de zor să orchestreze vânzarea pe nimic a unui mare număr de societăți comerciale cu capital de stat.

Criza politică, suprapusă crizelor financiare, economice și sociale, va persista, cu efecte dezastruoase, până când societatea românească va găsi resursele necesare și va da dovadă de un minim de voință politică, astfel încât aritmetica parlamentară să fie pusă în acord cu cea electorală prin organizarea de alegeri parlamentare anticipate.