Circulația tramvaielor prin Târgu Cucu va fi oprită pentru următoarele zile! Vor fi afectate traseele 1, 3, 7, 8, 9 și 13

În Iași, modernizarea transportului public pare să fie un proiect etern în derulare, dar niciodată finalizat. În timp ce comunicatele de presă anunță periodic „lucrări importante”, „intervenții urgente” și „optimizări ale traseelor”, realitatea din teren arată un sistem care funcționează mai mult din inerție decât din planificare. Iar oprirea circulației tramvaielor prin Târgu Cucu, programată pentru 7–8 august 2026, este doar cel mai recent episod dintr-o poveste administrativă care se repetă cu o consecvență demnă de o instituție… dacă nu ar fi vorba despre neputință.

Capitolul I – Târgu Cucu: două zile de șantier, ani de restanțe

CTP Iași a anunțat că va opri circulația tramvaielor prin Târgu Cucu pentru două zile, pentru a înlocui liniile de tramvai pe sensul de urcare. Traseele 1, 3, 7, 8, 9 și 13 sunt deviate, vatmanii sunt instruiți, iar călătorii sunt invitați să aibă răbdare. Totul pare organizat, calculat, planificat.

Dar această intervenție punctuală ascunde o realitate mai puțin convenabilă: infrastructura critică din alte zone ale orașului este ignorată de ani de zile.

Macazul de la Sadoveanu – neschimbat.
Linia de tramvai până la Golia – neschimbată.
Macazele de la 5 Drumuri și Hotel Europa – într-o stare deplorabilă, cu urme de deraiere pe asfalt, blocaje frecvente și tramvaie care trec cu viteza unui pieton prudent.

În timp ce Târgu Cucu primește „tratament de urgență”, restul orașului rămâne în aceeași stare de avarie permanentă. Iar vatmanii, cei care duc sistemul în spate, sunt cei care plătesc prețul: întârzieri, stres, responsabilitate unilaterală și, uneori, trimiterea acasă pentru că… nu au pe ce lucra.

Capitolul II – Macazele: promisiuni, recunoașteri și… nimic

Directorul general Cristian Stoica a recunoscut public că macazele din Iași au durata de viață depășită iar șinele de tramvai au peste 20 de ani. A recunoscut că trebuie schimbate. A recunoscut că intenționa să le înlocuiască încă de anul trecut. Ce a făcut în schimb? A impus limite de viteză de 10 km/h pentru vatmani.

Recunoașterea nu ține loc de acțiune.

Macazele rămân acolo, în aceeași stare, ca niște exponate ale unui muzeu tehnic în aer liber. Vatmanii le traversează cu emoție, călătorii cu nervi, iar șoferii din trafic cu disperare. În tot acest timp, directorul general Cristian Stoica încasează un salariu de sute de milioane pe lună, plus componentă variabilă, pentru „performanță”.

Performanța pare să fie una strict contabilă, nu tehnică.

Capitolul III – Autobuzele: când mentenanța e opțională, iar sancțiunile selective

CTP Iași a lansat o licitație pentru achiziția a 20 de autobuze articulate, second-hand, cu o valoare totală de 8,6 milioane de lei. Vehiculele vor fi folosite pentru a acoperi traseele afectate de șantierele din Copou și Palat.

Dar problema nu este lipsa autobuzelor.
Problema este cum sunt întreținute cele existente.

Revizorii tehnici din cadrul Siguranța Circulației nu se impun.
Nu aplică sancțiuni.
Nu cer respectarea procedurilor.
Nu cer mentenanță reală.
Doar încasează salariul.

Dacă ar face-o, autobuzele ar fi funcționale.
Dar cum compania penalizează doar vatmanul și șoferul, sistemul funcționează exact cum este sancționat: prost.

Rezultatul?

• autobuze defecte în garaj,
• vehicule care ies pe traseu cu improvizații,
• curse anulate,
• călători frustrați,
• șoferi și vatmani acuzați pentru probleme pe care nu le-au creat.

Capitolul IV – Copou: șantierul promis, amânat și reanunțat

În cel mai optimist scenariu, lucrările din Copou ar urma să înceapă la finalul lunii august 2026. Dar optimismul administrativ nu se potrivește cu realitatea tehnică:

• nu sunt suficiente autobuze,
• nu sunt trasee alternative pregătite,
• nu sunt macaze funcționale,
• nu e infrastructura pregătită,
• nu e mentenanța pregătită.

Se promite înlocuirea a 1.416 metri de linie dublă, reabilitarea a 6.000 de metri pătrați de trotuar și construirea a două stații noi. Dar promisiunile nu țin loc de utilaje, de echipe, de piese și de organizare.

Copou riscă să devină un nou Târgu Cucu: un șantier care începe, se amână, se reia, se prelungește și se justifică.

Capitolul V – Concluzia: un oraș în care transportul circulă doar pe hârtie

CTP Iași reușește performanța rară de a fi simultan:

• în șantier,
• în avarie,
• în promisiuni,
• în întârziere.

Se lucrează acolo unde se vede, nu acolo unde e nevoie.
Se cumpără autobuze pentru că nu funcționează tramvaiele, dar autobuzele nu funcționează pentru că nu funcționează mentenanța.
Se penalizează vatmanul și șoferul, nu sistemul care îi pune în situații imposibile.
Se vorbește despre modernizare, dar se practică supraviețuirea.

Iar călătorul?
Așteaptă.
În stație.
În tramvai.
În autobuz.
În fiecare zi.
De ani de zile.

Transportul public din Iași nu este în criză.
Este într-o cronică a neputinței, administrată cu promisiuni, cosmetizată cu comunicate și întreținută cu improvizații.