Lucrările de la linia de tramvai de pe Copou au fost amânate pentru câteva săptămâni! Primăria așteaptă finalizarea șantierului din Târgu Cucu și achiziționarea autobuzelor

În Iași, șantierele nu se deschid când trebuie. Se deschid când nu mai ai ce să inventezi ca să le amâni. Iar Copoul este exemplul perfect: un proiect care trebuia să înceapă la începutul lui august 2026, dar care se tot împinge înainte ca un student care își mută licența „pentru că nu e gata”.

Oficial, motivul e Târgu Cucu. Neoficial, motivul e același ca întotdeauna: Primăria și CTP Iași nu sunt pregătite nici măcar pentru propriile planuri. Târgu Cucu nu e gata pentru că abia acum se schimbă linia. Iar linia se schimbă abia acum pentru că, în mod tradițional, la Iași, lucrările se fac exact când nu mai ai timp să le faci.

Și, desigur, pentru că nu există autobuze. Cele 20 de articulate second-hand – acele „bijuterii” care ar trebui să salveze transportul ieșean – sunt încă în licitație. Adică pe hârtie. Adică în universul paralel în care primarul Mihai Chirica se uită la inventarul parcului auto și vede „sute de mijloace de transport”. În realitate, parcul auto arată ca un cimitir tehnic: vehicule care se strică zilnic, se repară cu sârmă și se roagă să nu ia foc.

Situația Copou–Târgu Cucu nu e nouă. E doar un nou episod din serialul „Cum să promitem ceva imposibil și să ne prefacem surprinși când nu merge”.

Acum trei ani, Primăria și Cristian Stoica promiteau 150 de sisteme anti-coliziune pentru tramvaie și 140 pentru autobuze. Sau invers după Maricel Ghercă. Nici ei nu știau exact. Dar la Iași TV Life (televiziunea de casă) se vorbea despre aceste sisteme ca despre niște roboți magici care urmau să facă totul: să frâneze, să prevină accidente, să gătească, să spele, să facă mentenanță la tramvaiele vechi de 60 de ani.

A durat trei ani ca să descopere că tramvaiele vechi de 60 de ani, fără aer condiționat, cu instalații electrice improvizate și cu piese lipsă, sunt incompatibile tehnic cu sistemele anti-coliziune. Vatmanii știau asta din prima zi. Primăria a aflat abia în ultima ședință extraordinară din 27.07.2026, când a tăiat de pe hârtie o parte din proiect ca să nu mai cadă de papagali.

Întrebare retorică: Cum să nu știi că tramvaiele tale au 60 de ani când tu le-ai cumpărat, reparat, vopsit și casat de trei decenii?

Dacă nu ar fi trist, ar fi comic. Dacă nu ar fi bani publici, ar fi doar un sketch. Dacă nu ar fi Iașul, ar fi un dosar DNA. Dar cum e Iașul, va fi doar încă un episod din serialul „Ne-am dat seama prea târziu”.

Ca să nu repete greșeala anti-coliziunii, primarul Chirica și directorul Stoica au inventat o nouă strategie: amânarea prin justificare tehnică.

„Nu au ajuns linia și macazele”, a scăpat primarul Chirica în direct – la televiziunea de casă, ca un papagal care repetă ce a auzit în ședință.

Dar întrebarea reală este: de ce nu au ajuns linia și macazele?
Pentru că nu au fost comandate la timp.
Pentru că nu au fost planificate la timp.
Pentru că nu au fost gândite la timp.

Și mai ales pentru că nu există autobuze.

Nu există autobuze pentru Copou.
Nu există autobuze pentru Dacia.
Nu există autobuze pentru devieri.
Nu există autobuze pentru nimic.

De aceea tramvaiele circulă în continuare pe Dacia, deși trebuiau retrase. De aceea tramvaiul 9 va întoarce probabil în Gară. De aceea curba de la Târgu Cucu a devenit brusc „esențială”.

Nu pentru că e tehnic esențială.
Ci pentru că e un pretext perfect ca să mai tragă de timp până vin autobuzele second-hand.

Întrebare retorică: Când nu ai autobuze, ce faci? Amâni șantierul. Când nu ai macaze, ce faci? Amâni șantierul. Când nu ai planificare, ce faci? Amâni șantierul. Când ai doar scuze, ce faci? Le spui în direct la televizor.

Macazele de la Sadoveanu, 5 Drumuri, Hotel Europa, Gara, Podul de Piatră – toate au durata de viață depășită de două ori și jumătate. Stoica a spus asta public anul trecut. Și tot anul trecut nu a făcut nimic.

Tramvaiele deraiază.
Macazele se blochează.
Mentenanța e un concept SF.
Iar improvizațiile sunt politică publică.

Dacă lucrările erau făcute cu cap acum 2–3 ani, Copoul putea intra în șantier fără probleme.
Dar cum nimic nu a fost făcut, acum depindem de toate.

Întrebare retorică: Cum să nu depinzi de o curbă când nu ai făcut nimic din ce trebuia făcut?

Lucrările din Copou nu sunt amânate pentru că Târgu Cucu nu e gata.
Sunt amânate pentru că Primăria și CTP Iași nu sunt gata.

Nu sunt gata cu macazele.
Nu sunt gata cu autobuzele.
Nu sunt gata cu mentenanța.
Nu sunt gata cu organizarea.
Nu sunt gata cu realitatea.

Și, ca de obicei, când nu sunt gata, inventează un motiv tehnic, o justificare procedurală și o explicație „optimistă”.

În timp ce Iașul se sufocă de șantiere, tramvaiele circulă pe linii vechi, autobuzele lipsesc, iar proiectele se amână până când nu mai au sens.

Pe scurt:

Iașul este orașul în care soluțiile ajung mereu după ce problema a trecut.
Iar lucrările încep mereu după ce ar fi trebuit să fie deja gata.