Pentru Moșii de Iarnă din Calendarul Ortodox, bunica pregătea colivă după modul tradițional învățat de la mama ei. Coliva ca la bunica era pregătită după o rețetă transmisă din generație în generație, devenind în familie simbol al creștinătății. Bunica mereu păstra tradițiile acestei sărbători, astfel atât obiceiurile populare cât și cele creștinești au fost transmise nepoților. Bunica, o gospodină desăvârșită, făcea minuni la bucătărie, iar rețeta după care pregătea coliva trezește amintirea copilăriei și a sătucului în care erau petrecute toate vacanțele.
Bunica pregătea coliva cu un anumit scop, aceasta mereu spunând că ea nu trebuie să lipsească de pe masă. Ea respecta acest obicei pentru ca sufletele celor plecați de lângă noi să știe că nu au fost uitați. Bunica mereu pregătea coliva pentru toate cele patru zile speciale din anul bisericesc, dedicate celor trecuți în veșnicie. Aceste zile sunt denumite, popular, „Moși”.
Colivă ca la bunica: Rețeta transmisă din generație în generație
Bunica pregătea în fiecare an coliva tradițională îndulcită cu miere. Ea făcea coliva din grâu decorticat fiert, îndulcit cu miere și îmbogățit cu nucă. Bunica alegea grâul curat și zdrobit, pe care îl punea la fiert, care semnifica trupul celui care ne părăsește și care s-a hrănit în timpul vieții cu pâine.
Mierea îndulcea fiertura și reprezenta conform spuselor bunicii, virtuțile care au plecat dintre noi ori dulceața vieții veșnice. Iar nuca amintea de crucea pe care a fost sacrificat Isus Hristos.
Bunica prepara coliva după un ritual învățat de la mama ei. Ea începea seara, iar primul pas pe care îl făcea era aprinderea unei candele. Punea în ea un bob de tămâie și spunea o rugăciune.
Pentru ca grâul să fie suficient de curat, bunica îl spăla în 9 ape care reprezentau cele 9 cete îngerești. Bunica cât spăla coliva rostea rugăciunea „Tatăl Nostru”. Ulterior, ea punea grâul la fiert într-un ceaun, pe care îl acoperea cu apă de 2 degete și adăuga un vârf de cuțit cu sare.
Cum fierbea bunica coliva tradițională: Secretul unui grâu înflorit
Bunica dădea focul la minim când apa începea să clocotească, lăsând să înflorească boabele și să scadă apa. Acest proces dura aproximativ 2-3 ore, în funcție de cantitatea de grâu. Ea nu amesteca niciodată grâul, astfel risca să sfărâme boabele și să le facă terci. Dacă simțea nevoia să amestece grâul, ea folosea o lingură de lemn și amesteca puțin.
Bunica acoperea grâul fiert cu un prosop din fibre naturale, bumbac sau in, curat și neimpregnat de mirosuri. Ulterior îl lăsa la răcit până dimineața. A doua zi, dis de dimineață, bunica prepara coliva. În grâul fiert ea adăuga mierea, nuca măcinată, nuca tocată, mirodeniile și amesteca totul până se omogeniza. Ea gusta din colivă și în cazul în care nu era suficient de dulce, bunica mai adăuga miere.
Ea folosea mereu miere polifloră, pe care o cumpăra de la apicultorii din sat, pentru că doar aceasta avea un parfum deosebit de frumos.
Cum așeza bunica coliva în farfurie: Cu pesmet, nucă măcinată și bomboane
Bunica așeza mereu coliva pe farfurie sau pe platou. Îi dădea formă ovală sau rotundă. După ce potrivea coliva pe farfurie, ea o presăra cu un strat de pesmet sau nucă măcinată. Uneori, pentru a proteja coliva să nu se usuce, bunica o presăra și cu pudră de zahăr. Neapărat ea făcea la final o cruce din cacao, miez de nucă sau bomboane.
După ce bunica finisa de aranjat coliva o acoperea cu un șervețel și o ducea la biserică. Pleca mereu aproape de ora 7.00, atunci când clopotul bisericii chema credincioșii de zori la slujbă.
Cei îndrăgostiți de gustul colivei ca la bunica, cu siguranță trebuie să încerce și rețeta de colivă ca în Bucovina. Iar dacă vrei să pregătești un adevărat ospăț tradițional, vei rămâne încântată de sarmalele ca la bunica și brânzoaicele cu brânză sărată care îți vor reaminti de copilărie.