Einstein s-a nascut in 14 martie 1879 la Ulm, in Germania, fiind primul copil al familiei; in 1880, familia s-a mutat la Munchen, unde, in 1881, se naste sora lui Albert, Maja, cu care acesta a avut o legatura foarte stransa toata viata.
In prima parte a copilariei, Einstein nu a dat semne de o inteligenta superioara sau precoce. Faptul ca pana la trei ani nu a vorbit i-a alarmat pe parinti, care se temeau ca micul Albert ar putea avea ceva probleme. Inclusiv la scoala Albert nu a fost un geniu; profesorii l-au calificat ca fiind lenes, neascultator si neinteresat si nu i-au acordat mari sanse pentru a deveni „cineva” in viata.
Einstein nu era insa lenes – era un copil curios, pe care scoala, asa cum era organizata, il plictisea. Albert dorea sa stie „de ce” se intampla ceea ce se intampla. Micutului Einstein ii placeau jocurile mecanice si era foarte curios de modul in care acestea functioneaza. De asemenea, construia cu mare rabdare castele din cartile de joc.
Intr-o zi, pe cand avea 5 ani si era acasa, bolnav, ca sa-l distreze putin, tatal lui, Hermann Einstein, i-a aratat o busola. Albert a fost uimit de faptul ca, oricum si oriunde era pusa busola, acul acesteia indica mereu aceeasi directie. Ce forta misterioasa putea sa fie responsabila de asa minune? La cei cinci ani ai sai, Einstein a inteles ca trebuie sa existe o explicatie in Natura, o cauza, pentru acest fapt aparent miraculos.
Acest episod din viata lui a fost povestit de Einstein de nenumarate ori, fiind unul dintre evenimentele care i-au marcat viitorul. La varsta de 6 ani, la insistentele mamei, a inceput sa studieze vioara, care la inceput nu l-a prea pasionat; la batranete insa, nu de putine ori, vioara l-a acompaniat in orele de singuratate, in anii in care, in America, Einstein incerca sa gaseasca o teorie care sa unifice electromagnetismul si gravitatia.
Scoala, cum am mai spus, nu l-a pasionat si nu l-a inspirat pe micul Albert. A jucat insa un rol important in aceasta perioada a vietii lui un prieten al familiei, Max Talmey, un tanar student la medicina, care i-a imprumutat lui Albert, de cand acesta avea doar 10 ani, o serie de carti de stiinta, filozofie si matematica si l-a indrumat in studiul acestora.
Einstein a fost practic un autodidact, descoperind de unul singur placerea studiului si a formularii de probleme care mai de care mai interesante. Una dintre aceste probleme, si anume cea care-l vedea pe Einstein calare pe un fascicul de lumina, a dus mai tarziu la formularea teoriei relativitatii.
In 1884, familia lui Einstein se muta in Italia, la Milano; Albert, care avea 15 ani, ramane la Munchen petru a incheia scoala, insa nu rezista mai mult de 3 luni, dupa care isi urmeaza familia care, intre timp, se mutase la Pavia. In anii acestia se incheie copilaria lui Einstein. In 1895 el va porni spre Elvetia si spre o cariera unica, care i-a adus, pe langa un bine-meritat premiu Nobel, faima si prestigiu, pentru care insa a trebuit sa lupte.
Einstein a ramas un curios toata viata; din acest punct de vedere a ramas un copil care continua sa puna intrebari, care nu accepta „raspunsurile de-a gata” si incerca sa gaseasca explicatii la fenomenele aparent misterioase din lumea inconjuratoare. Albert Einstein a ajuns sa fie autorul teoriei relativitatii si unul dintre initiatorii mecanicii cuantice, teorii care reprezinta pilonii stiintei moderne cu un numar de aplicatii in viata de zi cu zi.
Este important sa incercam sa ne pastram curiozitatea ce ne caracteriza pe cand eram copii si sa ii incurajam si pe copiii nostri sa si-o dezvolte. Nu se stie niciodata de unde va rasari urmatorul Einstein!
Articol scris de Catalina Oana Curceanu, prim cercetator in domeniul fizicii particulelor elementare si al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) si colaborator al Scientia.ro.