Coșmarul NATO. SUA și Europa nu au un plan clar în caz de atac coordonat al Rusiei și Chinei

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Planificatorii militari occidentali evită să vorbească despre scenariul de care se tem cel mai mult, cu atât mai puțin să se pregătească pentru el. Totuși, majoritatea sunt de acord asupra modului în care ar începe: un atac coordonat, aproape simultan, pe părți opuse ale globului — Rusia lovind un stat membru NATO din Europa de Est, în timp ce China atacă Taiwanul. Armata americană ar trebui să reacționeze pe două fronturi deodată, sau chiar trei, dacă rămâne angajată și în conflictul din Orientul Mijlociu.

Până de curând, o astfel de ipoteză părea desprinsă din zona speculațiilor extreme. Un atac sincronizat ar necesita o coordonare secretă prea amplă pentru a putea fi ascunsă de Beijing și Moscova, iar sateliții ar detecta din timp mișcările de trupe, oferind Statelor Unite și aliaților lor răgazul necesar pentru a-și organiza apărarea, scrie The Atlantic.

Un avertisment ignorat

Acum aproximativ un an, generalul Alexus Grynkewich, cel mai înalt comandant NATO în Europa, a lansat un avertisment public rar privind riscul unui război pe două fronturi împotriva Rusiei și Chinei, cerând aliaților europeni să sprijine pregătirile Statelor Unite. Însă, potrivit unor experți și strategi militari consultați, răspunsurile la o eventuală astfel de situație rămân vagi. Mulți dintre ei recunosc, cu un sentiment de jenă, cât de puțin s-a făcut în ultimii ani pentru a studia în detaliu acest risc.

15:16, 20 Aug 2026

Cutremur în economia mondială: Fondatorul Evergrande, condamnat la închisoare pe viață. Amendă de 2 miliarde de euro pentru gigantul imobiliar

08:27, 17 Aug 2026

SUA își retrag ultimul portavion din Pacific. Războiul cu Iranul pune presiune pe flota americană, iar China poate profita

Florence Gaub, directoarea diviziei de cercetare a Colegiului de Apărare al NATO din Roma, admite direct: acesta este scenariul pentru care alianța nu este, în prezent, pregătită. Strategii NATO sunt conștienți de acest gol în planificare, spune ea, dar nu s-au făcut pași concreți pentru a-l acoperi.

Deși Rusia și China și-au intensificat cooperarea militară, Occidentul a organizat doar câteva exerciții discrete pentru a analiza consecințele unui atac comun. Discuția publică pe această temă rămâne surprinzător de restrânsă, iar experții și oficialii militari occidentali par să nu dispună de un cadru teoretic pentru a gestiona un asemenea scenariu.

Mark Montgomery, contraamiral în rezervă al Marinei SUA și participant frecvent la exerciții strategice de amploare, a declarat că ultima dată când el și colegii săi au analizat ipoteza unui război pe două fronturi împotriva Rusiei și Chinei a fost în urmă cu aproximativ 15 ani. Rezultatul, spune el, nu a fost unul încurajator.

Un decalaj care se adâncește

Exercițiile de atunci au arătat că SUA nu dispuneau de suficiente stocuri de armament sau de capacitate industrială pentru a susține un conflict prelungit pe mai multe fronturi și nu se puteau baza pe aliați pentru a compensa diferența. De atunci, spune Montgomery, fiecare dintre acești indicatori s-a înrăutățit. Sub presiunea administrației Trump, aliații americani și-au majorat cheltuielile de apărare, însă forțele lor nu au arătat încă o îmbunătățire vizibilă.

În schimb, adversarii au avansat considerabil. Deși Rusia nu și-a atins obiectivele în războiul din Ucraina, a reușit să își transforme baza industrială într-una de tip militar, fostele fabrici civile contribuind acum la producția de rachete și tancuri. Experiența rusă din Ucraina a dus, de asemenea, la o expertiză sporită în războiul cu drone. China, care produce majoritatea dronelor la nivel mondial, nu a mai purtat un război de zeci de ani și se confruntă cu probleme de corupție în rândurile superioare ale armatei, dar a depășit SUA la numărul de nave de război și rachete cu rază lungă de acțiune. Totodată, relațiile militare dintre Moscova și Beijing s-au consolidat, în cadrul a ceea ce liderii celor două state numesc un parteneriat „fără limite”.

O fereastră de oportunitate pentru adversari

Din perspectiva Rusiei și Chinei, momentul actual ar putea părea unul extrem de favorabil pentru o acțiune ofensivă. SUA rămân blocate în conflictul cu Iranul, retrăgând nave și aeronave din Asia și Europa pentru a-și completa forțele din Orientul Mijlociu. Aproximativ două treimi din arsenalul american de rachete antiaeriene avansate au fost epuizate din februarie, iar declarațiile repetate ale lui Donald Trump la adresa NATO au adâncit fisura dintre SUA și aliații săi.

De-a lungul mandatului său, președintele rus Vladimir Putin și-a dorit destrămarea NATO, iar actuala perioadă de slăbiciune a alianței îi oferă o ocazie rară de a-și atinge acest obiectiv. Rusia a testat deja apărarea NATO: state membre din Europa de Est, precum România, Polonia și țările baltice, au raportat repetate încălcări ale spațiului aerian de către drone, rachete și avioane de vânătoare rusești. La începutul acestei luni, autoritățile germane au descoperit, pe un aeroport din Leipzig, o dronă suspectată de origine rusă, încărcată cu explozibil, aparent pregătită să vizeze o aeronavă de marfă ucraineană aflată pe teritoriul NATO.

Cele mai recente evaluări ale serviciilor de informații americane sugerează că Rusia ar putea testa în următorii ani rezistența NATO, printr-un atac cibernetic sau o incursiune de mică amploare împotriva unui stat membru. Un asemenea gest ar avea șanse mai mari de a slăbi alianța dacă ar fi sincronizat cu un atac chinez asupra Taiwanului, a declarat amiralul Rob Bauer, fost președinte al Comitetului Militar al NATO. La retragerea sa din conducerea alianței, în ianuarie, Bauer nu avea cunoștință de vreun efort concertat pentru elaborarea unei strategii pentru acest „scenariu de coșmar”.

Lecțiile istoriei

Multe amenințări militare au părut improbabile până în momentul în care s-au produs. Înainte de invazia nazistă a Uniunii Sovietice, din 1941, Iosif Stalin a primit avertismente repetate din partea propriilor generali și spioni, dar a refuzat să le creadă până la începerea bombardamentelor, ceea ce a împiedicat pregătirea forțelor sale. În mod similar, SUA nu s-au pregătit pentru atacul japonez de la Pearl Harbor. Iar în perioada premergătoare Primului Război Mondial, Europa s-a divizat în două alianțe rivale, fără ca nimeni să anticipeze amploarea distrugerilor care aveau să urmeze.

David Santoro, președintele Pacific Forum, un institut de cercetare din Hawaii axat pe securitatea din regiunea Indo-Pacifică, a povestit despre un exercițiu de simulare organizat în 2023, în care China ataca Taiwanul, iar Coreea de Nord invada simultan Coreea de Sud. Echipele implicate s-au confruntat cu dificultăți majore de coordonare și, subliniază Santoro, discuția nici măcar nu a inclus scenariul unui conflict simultan în Europa.

De ce lipsesc studiile

O mare parte dintre exercițiile militare de tip „tabletop” urmează un format simplu, cu reguli clar definite, pentru a evita haosul. Această preferință pentru scenarii ordonate explică, în bună măsură, de ce s-au făcut atât de puține cercetări asupra așa-numitelor „medii de criză multiplă”.

Eric Heginbotham, specialist în simulări de război la Programul de Studii de Securitate al MIT, consideră că subiectul este complex, dar nu imposibil de analizat, doar că, după cunoștințele sale, nimeni nu a făcut-o încă, deși nu exclude ca anumite structuri din cadrul Pentagonului să fi realizat, în secret, o astfel de analiză. Potrivit lui, tema unui război pe două fronturi este discutată mai des decât în trecut în rândul experților militari, dar niciunul dintre institutele de cercetare de prestigiu din SUA și Europa nu a organizat până acum simulări de război dedicate acestui scenariu.

Puținele semnale din partea NATO

În discursurile publice ale liderilor NATO, riscul unui război pe mai multe fronturi a fost menționat rar în ultimul an. În decembrie, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a abordat subiectul la finalul unui interviu acordat unui ziar german, avertizând că, dacă China ar acționa militar asupra Taiwanului, ar presa Rusia să mențină Europa „ocupată” pe plan militar.

Una dintre cele mai detaliate analize publice pe această temă provine de la European Values Center for Security Policy, un institut din Praga. Directorul său, Jakub Janda, în vârstă de 35 de ani, a povestit că a început să studieze ipoteza unui război „pe două teatre de operațiuni” după ce institutul a deschis un birou la Taipei, în ianuarie 2022, moment în care un atac coordonat al Rusiei și Chinei părea încă un scenariu îndepărtat.

Situația s-a schimbat o lună mai târziu, odată cu invazia rusă în Ucraina. Putin vizitase Beijingul cu doar trei săptămâni înainte de a ordona atacul și a mai făcut, de atunci, cel puțin patru vizite în China, o alta fiind programată pentru luna noiembrie. În acest interval, China a devenit principalul furnizor de tehnologie pentru industria de apărare rusă, susținând totodată economia Rusiei prin achiziții de petrol și gaze. Deși nu au un tratat formal de apărare comună, cele două state organizează exerciții militare regulate pentru a-și sincroniza forțele.

Rezultate alarmante pentru Europa

Primul exercițiu de război care a simulat un atac comun al Rusiei și Chinei a avut loc la institutul lui Janda în primăvara anului 2024. De atunci, institutul a organizat aproximativ 20 de asemenea exerciții, cu participarea unor experți din mai multe țări, inclusiv Japonia și Coreea de Sud.

Rezultatele au fost deosebit de îngrijorătoare pentru partea europeană: în aproape toate scenariile analizate, SUA acordă prioritate amenințării chineze și redirecționează resurse militare din Europa către Asia, lăsând aliații NATO să se apere singuri în fața Rusiei.

Într-unul dintre scenariile ipotetice, China începe conflictul treptat, prin interzicerea exportului de materii prime esențiale către sectorul de apărare european. Embargoul este menținut timp de cinci luni — suficient pentru ca fabricile europene să rămână fără resurse și să oprească producția de armament. Abia atunci Rusia, având acces deplin la resursele chineze, invadează un stat membru NATO din Europa de Est.

Testul unității occidentale

Toate scenariile analizate de institutul din Praga scot în evidență necesitatea unității occidentale. În cazul unui atac chinez asupra Taiwanului, de exemplu, SUA ar putea cere Europei impunerea unor sancțiuni economice severe împotriva Chinei, însă, potrivit lui Janda, guvernele europene resping această idee, preferând să se concentreze pe amenințarea rusă, considerată mai apropiată geografic.

Dacă Rusia și China ar acționa în mod coordonat, în timp ce SUA și aliații săi rămân divizați, șansele unei victorii occidentale într-un eventual război pe două fronturi ar fi reduse considerabil. Concluzia experților este una simplă: în fața unui asemenea scenariu, tabăra care ar avea câștig de cauză ar fi cea capabilă să acționeze unitar și să își mențină coeziunea pe termen lung, conchide The Atlantic.