SUA își retrag ultimul portavion din Pacific. Războiul cu Iranul pune presiune pe flota americană, iar China poate profita

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Statele Unite își mută portavionul USS George Washington din Pacific către Orientul Mijlociu, unde urmează să îl înlocuiască pe USS Abraham Lincoln, aflat de luni de zile în misiune.

Un portavion pleacă din Pacific pentru a înlocui o navă epuizată

USS George Washington, portavion din clasa Nimitz și parte a Flotei Pacificului, a părăsit Vietnamul după o escală în portul Da Nang și s-a îndreptat prin Strâmtoarea Malacca spre Oceanul Indian. Nava este destinată Orientului Mijlociu, unde ar urma să preia misiunea USS Abraham Lincoln.

Schimbarea vine după o perioadă extrem de lungă pentru echipajul de pe Lincoln. Portavionul a fost desfășurat în noiembrie 2025 și, deși inițial trebuia să revină în luna mai, misiunea a fost prelungită pentru a susține operațiunile americane împotriva Iranului. Nava a ajuns să petreacă peste 240 de zile fără întrerupere pe mare, iar echipajul, format din peste 5.000 de marinari și pușcași marini, nu a mai ajuns într-un port de peste 200 de zile.

În ultimele săptămâni au apărut relatări despre probleme de aprovizionare, dificultăți la instalațiile sanitare și oboseală accentuată în rândul echipajului. Mai mulți senatori americani au cerut Pentagonului explicații și informații despre condițiile de la bord.

15:16, 20 Aug 2026

Cutremur în economia mondială: Fondatorul Evergrande, condamnat la închisoare pe viață. Amendă de 2 miliarde de euro pentru gigantul imobiliar

22:10, 18 Aug 2026

FOTO Coșmarul NATO. SUA și Europa nu au un plan clar în caz de atac coordonat al Rusiei și Chinei

Senatorul democrat Richard Blumenthal a descris informațiile apărute drept „un semnal de alarmă înfricoşător”, afirmând că „relatări larg răspândite despre penurii de produse, probleme de canalizare, deteriorarea stării mintale şi altele necesită atenţie imediată”.

Senatorul Ruben Gallego, fost pușcaș marin cu experiență în Irak, a atras la rândul său atenția asupra gravității situației.

„Relatările despre membri ai echipajului care au ameninţat că sar peste bord sunt un semnal de alarmă înfricoşător despre cât de proastă a ajuns situaţia”, a spus Senatorul Ruben Galleg.

Marina americană contestă însă existența unei crize de sănătate mintală la bord.

„Nu am identificat o creştere a ideaţiei suicidare sau a tentativelor de suicid raportate la bordul navei. Tratăm în serios bunăstarea fiecărui membru al serviciului şi avem disponibili profesionişti religioşi, medicali şi din domeniul sănătăţii mintale pentru a evalua şi a aborda preocupările pe măsură ce apar”, a declarat un purtător de cuvânt al instituției pentru CBS News.

În același timp, amiralul Brad Cooper, comandantul Comandamentului Central al SUA, a vizitat portavionul și a descris experiența drept „uluitoare”. El a recunoscut că serviciul prelungit pe mare este „deosebit de problematic și dur”, dar a susținut că pe Lincoln s-a raportat cel mai redus număr de afecțiuni mintale dintre cele 11 portavioane active ale Marinei SUA.

China primește o oportunitate strategică

Retragerea temporară a unui portavion american nu înseamnă că Statele Unite abandonează Pacificul și nici că Beijingul ar urma să declanșeze o invazie a Taiwanului. Totuși, absența navei oferă Chinei o oportunitate de a transmite un mesaj de forță într-o regiune în care rivalitatea dintre cele două puteri este deja intensă.

Greg Poling, directorul Programului pentru Asia de Sud-Est din cadrul Center for Strategic and International Studies, spune că administrația americană afirmă că Pacificul ar trebui să fie a doua prioritate, după emisfera vestică. În opinia sa, realitatea este însă diferită.

„Administraţia susţine că regiunea Pacificului ar trebui să fie a doua prioritate, imediat după emisfera vestică”, a declarat Poling. În realitate, spune el, Statele Unite fac „exact opusul” obiectivului declarat anterior, acela de a se retrage din Orientul Mijlociu.

Analistul consideră că aliații americani din Pacific sunt tot mai neliniștiți de direcția politicii Washingtonului, în timp ce Beijingul beneficiază de această situație. Potrivit lui Poling, China „este destul de mulţumită de faptul că atenţia SUA este distrasă şi că aliaţii şi partenerii americani sunt frustraţi”.

Bryan Clark, fost ofițer al Marinei americane și analist la Hudson Institute, consideră că Beijingul poate folosi retragerea portavionului într-o campanie de influență asupra statelor din regiune.

„Folosesc acest lucru ca parte a unei naraţiuni menite să arate Filipinelor, Japoniei, Indoneziei şi altor state din regiune că Statele Unite nu mai sunt principala putere din Pacificul de Vest. Ar prefera ca ţările din regiune să ajungă la concluzia că China este puterea dominantă şi că SUA nu mai pot garanta securitatea lor”, a spus Bryan Clark, fost ofițer al Marinei americane.

Mesajul vine într-un moment în care China își intensifică activitatea militară și diplomatică în regiune. Beijingul a desfășurat exerciții navale împreună cu Indonezia și a organizat manevre în apropierea recifului Scarborough, revendicat atât de China, cât și de Filipine. În luna precedentă, un distrugător chinez echipat cu rachete ghidate a desfășurat un exercițiu cu muniție reală în apropierea insulei japoneze Okinotori.

Japonia și Filipine sunt aliați importanți ai Washingtonului, iar ambele au dispute teritoriale cu Beijingul. În aceste condiții, fiecare semn privind reducerea prezenței militare americane poate avea o importanță mai mare decât simpla absență temporară a unei nave.

Washingtonul încearcă să își liniștească aliații

Statele Unite încearcă să transmită că retragerea portavionului nu reprezintă o schimbare permanentă a angajamentului față de Pacific.

Amiralul Frank Bradley, șeful Comandamentului american pentru Operațiuni Speciale, a mers la Manila și a discutat cu oficialii filipinezi despre consolidarea alianței dintre cele două țări. El a afirmat că forțele americane de operațiuni speciale sunt pregătite să intensifice exercițiile comune și urmează să ajungă și în Japonia.

„Statele Unite au capacitatea de a proiecta forţă militară oriunde în lume”, a declarat Bradley. „Iar atunci când ameninţarea din regiunea Orientului Mijlociu va fi gestionată, ne vom redesfăşura şi reorienta forţele acolo unde va fi nevoie.”

El a adăugat: „De asemenea, am deplină încredere în capacitatea forţelor armate filipineze de a-şi apăra suveranitatea şi în relaţia noastră strânsă cu ele.”

Evan Sankey, analist la Cato Institute, consideră însă că portavioanele au și o valoare psihologică pentru aliații americani. Absența lor, spune el, „contribuie la senzaţia generală că atenţia SUA este distrasă de evenimentele din Orientul Mijlociu”.

Presiunea asupra flotei americane crește

Problema nu se rezumă la un singur portavion. SUA au 11 astfel de nave și desfășoară în mod obișnuit două sau trei simultan. Misiunile prelungite în Orientul Mijlociu pun însă presiune pe întregul sistem.

USS Gerald R. Ford s-a întors acasă în mai după o misiune de 11 luni, cea mai lungă de la Războiul din Vietnam. Nava a participat la operațiuni legate de Iran și Venezuela și a trecut inclusiv printr-un incident în urma unui incendiu izbucnit într-o spălătorie de la bord.

Robert Farley, profesor la University of Kentucky și specialist în securitate națională și diplomație, avertizează că există limite fizice și psihologice pe care echipajele nu le pot depăși la nesfârșit.

„Oamenii nu se odihnesc suficient. Este epuizant din punct de vedere psihologic, iar timpul de refacere face parte din menţinerea sănătăţii echipajului”, a explicat Farley. „Uneori se spune doar că «aceşti oameni nu au avut vacanţă». Dar, de fapt, vorbim despre limite bine cunoscute ale capacităţii unui echipaj de a funcţiona la eficienţă maximă pe termen lung. Iar această capacitate scade inevitabil.”

Clark consideră că presiunea actuală putea fi redusă dacă Marina SUA ar fi avut mai mult timp să se pregătească pentru un conflict de lungă durată.

„Dacă am fi ştiut că urma să ne mobilizăm pentru un conflict de acest tip şi că s-ar putea prelungi atât de mult, probabil am fi făcut ajustări din timp în programul de desfăşurare a portavioanelor, pentru a ne asigura că vor fi disponibile mai multe nave”, a spus Clark.

O eventuală desfășurare a USS Theodore Roosevelt în Orientul Mijlociu ar putea permite revenirea USS George Washington în Pacific. Dar această soluție ar amâna problema, nu ar elimina-o. Portavioanele au nevoie periodic de reparații și întreținere, iar numărul limitat de șantiere capabile să efectueze lucrări majore poate genera întârzieri.

„Vom ajunge să avem o «datorie de mentenanţă» care va trebui plătită în următorii ani”, a spus Clark. „Probabil vom avea o prezenţă mai redusă a portavioanelor decât în anii precedenţi, pentru că multe dintre ele vor aştepta la coadă pentru reparaţii.”

Michael Swaine, cercetător în cadrul Quincy Institute, susține că portavioanele pot deveni ținte vulnerabile în fața unor arme moderne, în special într-un eventual conflict cu China. Navele mai mici și submarinele ar putea îndeplini unele dintre misiunile pentru care, în trecut, era folosit un portavion.

În aceeași direcție, amiralul Daryl Caudle, șeful Operațiunilor Navale, a declarat că dorește ca Marina să utilizeze mai mult nave mici și moderne și alte tipuri de capabilități, în loc să se bazeze constant pe portavioanele de mari dimensiuni.