Creștinii îl sărbătoresc astăzi pe Sfântul Arhidiacon Ștefan, întâiul Mucenic al creștinătății

În a treia zi de Crăciun, este sărbătorit și Sfântul Arhidiacon Ștefan, primul Mucenic al creștinătății.

Credincioșii îl prăznuiesc în fiecare an, pe 27 decembrie, pe Sfântul Ștefan. Acesta și-a trăit viața în credință, jertfindu-se pentru Hristos.

Sfântul Ștefan este prăznuit în a treia zi de Crăciun

Biserica  Ortodoxă îl prăznuiește în fiecare an, pe 27 decembrie, pe Sfântul Arhidiacon Ștefan, întâiul Mucenic al creștinătății, model desăvârșit de mărturisire a credinței în Hristos și de iubire jertfelnică față de semeni.

Sărbătoarea sa, așezată imediat după Nașterea Domnului, subliniază legătura profundă dintre întruparea lui Hristos și chemarea creștinilor la jertfă, adevăr și iertare.

Sfântul Ștefan era iudeu de neam, din seminția lui Avraam, și cunoștea foarte bine Scripturile Vechiului Testament. După Pogorârea Sfântului Duh, când numărul credincioșilor a crescut considerabil, apostolii au ales șapte bărbați „plini de Duh Sfânt și de înțelepciune”, pe care i-au hirotonit pentru a-i ajuta în slujirea comunității. Astfel, a luat naștere treapta diaconiei în Biserică. Primul dintre aceștia a fost Ștefan, urmat de Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena și Nicolae.

Rolul celor șapte diaconi în Biserica primară era mult mai larg decât cel cunoscut astăzi. Ei nu doar supravegheau buna rânduială la mesele de obște și împărțirea milosteniilor către săraci și văduve, ci propovăduiau Evanghelia, botezau și participau activ la viața liturgică a Bisericii din Ierusalim.

Sfântul Ștefan s-a remarcat în mod deosebit prin puterea cuvântului său, prin minunile săvârșite și prin curajul cu care mărturisea credința în Iisus Hristos, dovedind din Scripturi că El este Mesia cel făgăduit.

Cum a ajuns Sfântul Ștefan primul Mucenic al creștinătății

Predica sa neînfricată a stârnit mânia conducătorilor religioși ai vremii. Fariseii și saducheii au adus martori mincinoși, care l-au acuzat de blasfemie împotriva lui Moise, a Legii și a lui Dumnezeu, fapt pedepsit atunci cu moartea. Dus înaintea sinedriului, Sfântul Ștefan a rostit o amplă cuvântare, în care a arătat continuitatea dintre Lege, proroci și lucrarea mântuitoare a lui Hristos. În loc să se apere, i-a mustrat cu asprime pentru împietrirea inimii lor, spunând: „Voi pururea stați împotriva Duhului Sfânt”.

În acel moment, fața Sfântului Ștefan strălucea „ca o față de înger”, luminată de harul dumnezeiesc. Plin de Duh Sfânt, el a avut o viziune cutremurătoare, mărturisind: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”. Această mărturie a fost hotărâtoare pentru condamnarea sa. Scos afară din cetate, a fost ucis cu pietre, în timp ce un tânăr numit Saul – viitorul Apostol Pavel – păzea hainele celor care loveau.

Moartea Sfântului Ștefan este una dintre cele mai impresionante pagini ale Noului Testament. Urmând pilda Mântuitorului, el s-a rugat pentru cei care îl ucideau: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”. Tradiția Bisericii spune că în acele clipe Maica Domnului și Sfântul Apostol Ioan se rugau pentru el pe Muntele Măslinilor, întărindu-l în mucenicia sa.

Sfântul Ștefan a fost îngropat în ascuns, prin grija Dreptului Gamaliel, iar moaștele sale au fost descoperite în chip minunat în anul 415, nestricăcioase și strălucind de har. De-a lungul timpului, acestea au fost cinstite cu mare evlavie, fiind aduse la Constantinopol și devenind izvor de vindecări și binecuvântare pentru credincioși. Tradiția amintește numeroase minuni petrecute la aflarea și strămutarea moaștelor, semn al cinstirii deosebite pe care Dumnezeu o acordă întâiului Său Mucenic.

Jertfa Sfântului Ștefan ne amintește că adevărata credință presupune curaj, fidelitate față de Hristos și puterea de a ierta chiar și în fața nedreptății și a morții. Sfântul Arhidiacon Ștefan rămâne, peste veacuri, primul și cel mai puternic model de mărturisire creștină, „mai tare decât moartea”, luminând drumul Bisericii prin sângele și rugăciunea sa.