Crize de glandă tiroidă: Ce sunt, cum se manifestă și care sunt factorii de risc

Crizele de glandă tiroidă, cunoscute sub numele de crize tireotoxice, sunt rar întâlnite, dar sunt severe. Acestea sunt reprezentate de manifestări acute ale tireotoxicozei.

Criza tireotoxică poate fi efectul unei afecțiuni acute, al unei intervenții chirurugicale tiroidiene sau nontiroidiene sau poate fi provocată de traumatisme, infecții aport iodat crescut (din substanțe de contrast ce conțin iod) sau de perioada postnatală, de folosirea necorespunzătoare sau întreruperea medicamentelor antitiroidiene.

În prezent, pacienții care urmează să treacă printr-o intervenție chirurugicală, sunt pregătiți adecvat, iar aceste crize au fost reduse semnificativ.

Crize de glandă tiroidă: Ce sunt și cum se manifestă

Crizele tireotoxice (furtuna tiroidiană) sunt complicații amenințătoare de viață, care se manifestă prin febră, tahicardie, simptome gastrointestinale (greață și vărsături până la icter, în cazurile foarte severe) și simptome neuropsihice evoluând de la agitație psihomotorie până la comă.

De asemenea, în funcție de semnele clinice ale pacientului, putem vorbi de: gușă – tiroidă cu volum crescut, în cazul bolii Basedow; palpitații, tahicardie, dispnee; agitație, labilitate emotională; tremor, intoleranță la căldură, scădere ponderală; tegumente calde, umede, fine; modificări oculare: retracție palpebrală, exoftalmie în cazul bolii Basedow.

15:27

FOTO Ce boli ascunde pofta de dulce și când devine un semnal de alarmă?  Află care sunt cauzele!

13:40, 21 Nov 2025

Dosarul electronic de sănătate pentru români! Ce trebuie să știe pacienții despre istoricul lor medical!

Un criteriu important în diagnostic îl reprezintă febra. Ea depășește 38 de grade Celsius și vine însoțită de intoleranță la căldură și transpirații excesive, care conduc la deshidratare;

De asemenea, la fel de importante sunt manifestările neuropsihice. Acesta constau în tremurături, agitație psiho-motorie, stări confuzionale și chiar comă.

Nici modificările cardiovasculare nu sunt de ignorat. Frecvența cardiacă peste 140 bătăi/min neînsoțită de febră, aritmii (fibrilație atrială), insuficiență cardiacă, variații ale tensiunii arteriale, inițial hipertensiune arterială, ulterior hipotensiune arterială în stadiile finale, ar trebui să vă pună un semn de întrebare.

Manifestările gastro-intestinale sunt reprezentate de dureri abdominale difuze, greată, vărsături, icter (indice de gravitate)

Factorii care pot conduce la izbucnirea unei crize de glandă tiroidă sunt: infecții (în majoritatea cazurilor), traumatisme, travaliul, întreruperea prematură a tratamentului antitiroidian, tratament cu iod radioactiv, accident vascular cerebral, administrarea de substanțe de contrast ce conțin iod, chirurgia tiroidiană sau netiroidiană.

Care sunt factorii de risc?

Furtuna tiroidiană poate fi dată de un istoric recent sugestiv pentru tireotoxicoză; un factor acut precipitant; un istoric de tratament anterior pentru afecțiune tiroidiană: Boala Graves Basedow, gușa multinodulară toxică, adenom toxic, tirotoxicoza prin distrucție, tirotoxicoza factitia (prin administrarea de hormoni tiroidieni); istoric familial de disfuncții tiroidiene.

Dacă se constată prezența unora dintre acești factori și regăsim manifestările menționate mai sus, putem vorbi de criză tireotoxică.

Pentru a preveni complicațiile, nu trebuie întrerupt tratamentul cu antitiroidiene fără acordul medicului. Tratamentul este individualizat ca durată și doză în funcție de etiologia tireotoxicozei.

Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul este stabilit pe baza unor teste de laborator. Teste specifice sunt: T3(triodotironină), T4(tiroxina) și TSH (hormonul de stimulare tiroidiană). În cazul crizelor de glandă tiroidă, valorile T3 și T4 sunt peste limita superioară a normalului, iar TSH are valoare scăzută.

Teste nespecifice cuprind: valoare crescută a glicemiei; valoare crescută a calcemiei; leucocitoza (creșterea numărulului globulelor albe sangvine este costantă în tireotoxicoza chiar în absența infecției); disfuncție hepatică (bilirubina, transaminazele –TGO și TGP, lactat de hidrogenază -LDH, fosfatază alcalină crescute); disfuncție renală (creșterea creatininei și a ureei); cortisolul plasmatic ar trebui să fie crescut, având în vedere afecțiunea acută; chiar și în absența afectării glandelor suprarenale, valoarea cortisolului poate fi scazută din cauza incapacității suprarenalei de a suplini creșterea clearance-ului cortisolului ca urmare a hipermetabolismului.