Anti-tiroglobulina mărită: Ce înseamnă și de ce ar trebui să te îngrijorezi

Anticorpii anti-tiroglobulină sunt acei anticorpi îndreptați împotriva tireoglobulinei ( o proteină, premergător al hormonilor tiroidieni, sintetizată de celulele tiroidine și stocată în glanda tiroidă).

Multă lume se întreabă dacă anti-tiroglobulina este mărită, ce înseamnă? Ei bine, stabilirea concentrației serice de anticorpi anti-tiroglobulină este necesară în diagnosticul tiroiditelor autoimune. Valorile crescute, care depășesc nivelul normal, se întâlnesc în tiroidita Hashimoto, artrita reumatoidă, anemia pernicioasă, tirotoxicoză, hipotiroidism, cancer tiroidian și mixedem. Cel care poate stabili, cu exactitate, despre ce boală este vorba, este medicul endocrinolog.

Anti-tiroglobulina mărită: Ce înseamnă și când ar trebui să te îngrijorezi?

Anticorpii față de tiroglobulină pot fi întâlniți la 70-80% dintre pacienții diagnosticați cu tiroidită autoimună, inclusiv la boala Hashimoto și la circa 30% dintre pacienții care au boala Graves.

10:20, 26 Dec 2025

Alertă în Europa! A apărut un virus mai periculos decât COVID! „Unul din trei pacienți moare”

Tiroidita Hashimoto este una dintre cele mai frecvente cauze de gușă, care se manifestă printr-o creștere în volum a glandei tiroide, și de hipotiroidism, care apare, în special, la femei. Aceasta este o boală care se caracterizează printr-o atacare a organismului de către propriul său sistem imunitar.

Boala Basedow Graves, care se manifestă prin gușă exoftalmică, apare în hiperfuncția glandei tiroide. Ea se caracterizează prin trei manifestări majore: hipertiroidie, cu gușă difuză, dermopatie și oftalmopatie. Ele nu apar întotdeauna împreună. Boala se manifestă în general la femei între 30 și 40 de ani.

Când se recomandă determinarea anticorpilor anti-tiroglobulină?

Sunt mai multe situații în care se cere determinarea anticorpilor anti-tiroglobulină: atunci când există suspiciune de tiroidită autoimună cu anti-TPO negativ, în caz de existență a bolii Gaves, fără infiltrat limfocitar, pentru monitorizarea pacienților cu tiroidită Hashimoto sau pentru a exclude posibilele interferențe analitice generate de anticorpii anti-tiroglobulinei la determinarea tiroglobulinei.

Important de precizat este că testul se poate pozitiva și în alte afecțiuni autoimune, așa cum este anemia pernicioasă. De asemenea, acești anticorpi pot fi întâlniți, într-un procent redus, și la persoane care nu au nicio afecțiune a tiroidei, de exemplu la femeile vârstnice.

Testul se realizează pe nemâncate, prin recoltarea de sânge venos, într-un vacutainer fără anticoagulant cu sau fără gel separator.

În unele cazuri, pot apărea rezultate neconcludente ale testului. De exemplu, tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi) poate crea probleme. De aceea, se recomandă ca recoltarea de sânge să se facă după minimum 8 ore de la ultima administrare. Totodată, rezultate neconcludente pot da și concentrațiile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina și anti-ruteniu.

Care sunt simptomele tiroiditei autoimune?

Prin creșterea în volum, glanda tiroidă va încearca să compenseze lipsa hormonilor în organism. În acest fel, apare hiperplazia glandei, care se evidențiază clinic sub formă de gușă. În majoritatea cazurilor, acesta este semnalul de alarmă care determină pacienții să se prezinte la un consult medical.

Din cauza faptului că funcțiile metabolice încetinesc, pacientul cu tiroidită autoimună poate observa creșterea în greutate. Alte simptome mai pot fi: oboseală, astenie, depresie, cefalee, retenție de lichide în organism, tegumente îngroșate, fragilitate accentuată a firului de păr, puls scăzut (bradicardie), uneori palpitații, tranzit intestinal încetinit, constipație, tulburări de memorie/de atenție, lentoare în mișcări/în gândire, intoleranță la frig, tulburări de ciclu menstrual, uneori infertilitate (în cazul femeilor).