Cum erau parintii lui Franz Kafka

Parintii lui Franz Kafka sunt Hermann Kafka (1852–1931) si Julie Kafka, nascuta Löwy (1856–1934). Hermann Kafka a fost unul din cei sase copii ai unei familii de evrei foarte sarace dintr-un shtetl (enclava evreiasca) al comunei Wossek din sudul Boemiei (langa orasul Strakonice). Tatal lui Hermann, Jakob Kafka, a fost un shochet, adica un macelar care sacrifica animalele conform traditiei evreiesti. Din cauza saraciei, Hermann Kafka a fost nevoit inca de la paisprezece ani sa abandoneze studiile si sa lucreze ca negustor ambulant. Frigul, foamea si disconfortul, care i-au dominat copilaria, l-au transformat intr-o personalitate puternica, pragmatica si ambitioasa. Julie Löwy, in schimb, provine dintr-o familie prospera si educata din Poděbrady: tatal ei este comerciant si patronul unei fabrici de bere, iar bunicul ei dinspre mama este talmudist.

Devenind, dupa moartea mamei, singura femeie intr-o familie cu sase barbati (tatal si cei cinci frati), Julie Löwy isi accepta de timpuriu statutul de servitoare a capriciilor masculine. Hermann si Julie se casatoresc la 3 septembrie 1882, apoi se muta in Praga si deschid un magazin de galanterii (Galanteriewaren), unde vand umbrele, bastoane, articole de imbracaminte, accesorii la moda etc.

Cei doi vorbesc un dialect al limbii germane foarte influentat de idis, care este numit uneori peiorativ Mauscheldeutsch. Franz Kafka se va distanta, datorita traseului sau profesional, de limbajul colocvial incarcat de expresii « jargon » al parintilor sai, dar nu se va simti prea confortabil nici cu germana standard, impusa de figuri literare gigantice ca Goethe sau Schiller. Spre exemplu, asa cum va consemna in 1911, chiar si cuvantul Mutter (mama) i se pare strain si departe de sensul pe care vrea sa-l exprime:

Vezi si Lucruri mai putin stiute despre Franz Kafka

„Ieri mi-am dat seama ca nu mi-am iubit intotdeauna mama, asa cum ea ar fi meritat sau cum eu as fi putut sa o iubesc, deoarece am fost impiedicat de limba germana. Mama evreica nu este «Mutter», aceasta etichetare e un pic comica […] «Mutter» este pentru evrei un cuvant foarte german, care contine, pe neobservate, pe langa stralucirea crestinismului, si raceala lui […] Cred ca doar amintirea ghetoului mai tine unita familia evreiasca, pentru ca nici cuvantul «Vater» nu desemneaza deloc un tata evreu.” —Franz Kafka, Jurnal, 24 octombrie 1911

Vezi si Franz Kafka – Recunoasterea universala

Franz Kafka va vorbi mai tarziu despre doua principii antagonice care i-au guvernat familia. Primul este cel patern, Kafka, care se evidentiaza prin « tarie, sanatate, apetit, intensitatea vocii, elocventa, multumire de sine, dominarea lumii, rezistenta, prezenta de sine si cunoasterea naturii umane ». Acestea sunt practic caracteristicile lui Hermann Kafka, negustorul autoritar si egocentric, care si-a construit cu propriile forte o cariera de succes. Al doilea principiu, cel matern – Löwy, este unul pasiv, timid, ascuns, melancolic, chiar spiritual, intelectual si religios, daca luam in calcul traditia rabinica a unor stramosi din partea mamei. Cu acest al doilea principiu se va identifica Franz Kafka. Trebuie amintiti aici mai ales trei dintre unchii materni, si anume Siegfried, Rudolf si Alfred („unchiul din Madrid”) Löwy, niste burlaci excentrici, dupa care Kafka si-a modelat propria viata.

Figura tiranica a tatalui a dominat primii ani de viata ai scriitorului si a influentat mult opera acestuia. In 1919, Franz Kafka compune o scrisoare adresata lui Hermann Kafka (Scrisoare tatalui) in care ii imputa caracterul poruncitor si ipocrit sau faptul ca l-ar fi mutilat emotional in copilarie. Documentul are un continut deosebit de virulent; nu se stie daca este doar un exercitiu autobiografic sau Kafka chiar ar fi dorit ca mesajul sau sa ii parvina tatalui. Conform lui Max Brod, scriitorul i-ar fi dat mamei sale scrisoarea, pentru a o inmana lui Hermann Kafka, dar Julie nu a vrut sa intre in acest scandal si a inapoiat documentul.

« Toata gandirea mea statea sub greutatea apasatoare a gandirii tale », scrie Kafka in Scrisoare tatalui, « chiar si gandirea mea care nu coincidea cu a ta; de fapt, mai ales aceasta. » Kafka isi acuza tatal ca ii impunea cu strictete (la masa, la templu sau cu alte imprejurari) reguli de conduita pe care nici macar el insusi nu le respecta. Comanda « Niciun cuvant de protest! », care i se repeta obsesiv, i-ar fi cauzat scriitorului un « fel de a vorbi sovaitor si balbait », precum si o predispozitie pentru tacere. Hermann Kafka obisnuia sa ridiculizeze comportamentul visator si pasiv al fiului sau si il punea adesea in contrast cu propria fire agera. Ii placea mai ales sa aminteasca de conditiile mizere din care a reusit sa razbata prin munca si insista ca fiul trebuie sa-i fie recunoscator pentru viata de huzur pe care o duce. Franz Kafka explica in scrisoare cum, din cauza tatalui, a pierdut « increderea in propriile fapte » si a dezvoltat o « frica continua fata de ceilalti ». Tatal ar fi fost vinovat chiar si pentru neizbanda fiului de a se casatori si de a-si construi o familie. Un episod descris in scrisoare pare de-a dreptul traumatizant: copilul Franz Kafka este lasat intr-o noapte afara, in balcon, de catre tatal sau, din cauza unei abateri de la buna conduita.
„Chiar si dupa cativa ani, m-a torturat ideea chinuitoare ca omul urias, tatal meu, ultima instanta, va veni fara niciun motiv si in mijlocul noptii ma va scoate din pat si ma va duce in balcon, iar eu as fi fost, astfel, un Nimeni pentru el.” —Franz Kafka, Scrisoare tatalui

Nici relatiile scriitorului cu mama sa nu au fost mai calde. Julie Löwy, o femeie de altfel blanda si capabila de sacrificiu de sine, trebuie sa lucreze toata ziua in magazinul lui Hermann si, in perceptia lui Kafka, se ocupa prea putin de cresterea copiilor ei.

Franz Kafka se simte abandonat in bratele servitorilor, bucatarilor si guvernantelor; are o copilarie singuratica de care isi va aminti fara bucurie sau nostalgii. In Scrisoare tatalui, vorbeste chiar de o tradare din partea mamei, care pare sa se dedice mai mult sotului decat fiului. Fara sa-si dea seama, ea ar fi jucat rolul « haitasului la vanatoare » sau al calului troian, ademenindu-l pe Franz Kafka prin bunatatea ei in cercul periculos al tatalui, unde tanarul era nevoit sa suporte din nou supliciile psihologice.

Influenta lui Hermann asupra operei lui Franz Kafka este indubitabila. In Metamorfoza, tatal lui Gregor Samsa este cel care arunca cu mere in fiul transformat in gandac, provocandu-i o rana mortala, iar in Verdictul, tatal lui Georg Bendemann ii face un scurt proces de intentie fiului si il condamna la moarte. In multe din lucrarile scriitorului intalnim o autoritate suprema, patriarhala, care guverneaza discretionar destinul personajului principal. In Procesul, un om este arestat si acuzat de o instanta distanta si inaccesibila, iar in Castelul, imensul si inabordabilul monument, Castelul, se bucura de centralitatea si reputatia unui pater familias, fara a-i permite insa lui K. accederea la acest statut. Pentru Kafka, figura tatalui se identifica cu realitatea insasi. « Cateodata imi imaginez harta lumii desfasurata, iar pe tine intins in diagonala deasupra ei» ii marturiseste el in Scrisoare tatalui.

Pentru a evita dominatia paterna, Kafka se vede nevoit sa construiasca un complicat sistem de ziduri, tuneluri subterane si labirinturi, spatii ascunse si secrete care ii pot conserva individualitatea. Frederick Karl identifica in povestirea Marele zid chinezesc tendinta scriitorului de a se izola de centrul patriarhal. Lucratorii din aceasta poveste pot trai departe de viata capitalei, fara sa stie macar cine este imparatul sau numele dinastei acestuia; pot inculca propriei existente un nou sens si o noua istorie. In acelasi mod, Franz Kafka isi propune sa se dezvolte in afara sferei de influenta a atotcuprinzatorului sau tata.