Cum să depistezi un psihopat? Trăsăturile care se accentuează atunci când ai tulburări de personalitate

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

​Deseori, punem unei alte persoane eticheta de „psihopat” doar pentru că a avut un anumit comportament sau a făcut un anume gest. Dar ce înseamnă cu adevărat psihopatia? Majoritatea se va gândi la cineva lipsit de sentimente. Totuși, psihopatia este o tulburare mintală comună, iar manifestările ei ne pot deruta, uneori.

Psihopatia nu este o raritate

Cel puțin din 1 din 100 de oameni din întreaga lume prezintă simptome de psihopatie. Aceste simptome rezultă din modificări ale creierului care afectează gândirea, sentimentele și comportamentul și pot duce la probleme grave de funcționare în viața de zi cu zi. Deoarece este atât de comun, aproape toată lumea cunoaște cel puțin o persoană psihopată, dar poate să nu-și dea seama.

Este un mit comun că oamenii care sunt psihopați sunt întotdeauna violenți. Așa că o persoană care este fermecătoare, dar rece, minte mult, exploatează pe alții și este foarte nesigură, ar putea să nu fie recunoscută ca având psihopatie.

Ce este un psihopat

Există un pic de „psihopatie” în noi toți. Psihopatia este un spectru și suntem cu toții undeva pe acel spectru. Dacă ați manifestat vreodată o lipsă de vinovăție sau remușcări, sau nu ați simțit empatie cu cineva sau ați fermecat pe cineva să obțină ceea ce doriți (vă amintiți ultimul interviu de angajare?), atunci ați afișat trăsături psihopate.

Poate că ești neînfricat în anumite situații sau ți-ai asumat riscuri mari? Iată alte trăsături din psihopatie.

Termenul „psihopat” este folosit pentru a descrie pe cineva care este insensibil, lipsit de emoții și depravat moral. Deși termenul nu este un diagnostic oficial de sănătate mintală, este adesea folosit în medii clinice și juridice.

Psihopatia este o tulburare caracterizată parțial prin răspunsuri emoționale superficiale, lipsă de empatie, impulsivitate și o probabilitate crescută de comportament antisocial (Cleckley, 1941; Hare, 1996).