Scriitori

Cum şi-a petrecut Mihail Sadoveanu ultimii ani din viaţă

Publicat: 05 nov. 2019

Cum şi-a petrecut Mihail Sadoveanu ultimii ani din viaţă. În anul 1949 Mihail Sadoveanu a devenit preşedintele de onoare al Uniunii Scriitorilor din România. În anul următor a fost numit preşedintele ei, după ce l-a înlocuit pe Zaharia Stancu.

Scriitorul Valeriu Rapeanu a spus despre aceasta numire ca a fost un semn al marginalizări lui Stancu, după ce a fost exclus din Partidul Comunist Roman. Sadoveanu și Beniuc au fost realeși la primul congres al uniunii (1956).

În această perioadă Sadoveanu a publicat mai multe volume realist-socialiste prin care se încuraja politicile de colectivizare. Din aceste volume amintim de Mitrea Cocor, roman plublicat în 1949, volum care i-a adus scriitorului primul Premiu de Stat pentru proza.

Sadoveanu a fost implicat în campaniile culturale susţinute de noul regim. A devenit preşedinte al Consiliului Științific al Academiei în anul 1952.

Sadoveanu in postura de parlamentar

Din postura de parlamentar, Sadoveanu face parte din comitetul însărcinat cu elaborarea noii constituții din 1952. În forma sa finală constituţia reflecta influențele sovietice și asimilarea stalinismului în discursurile politice românești.

La puţin timp după moartea lui Stalin, scriitorul a condus mai multe şedinţe ale Uniuniii Scriitorilor. A discutat despre noile directive culturale ale URSS date de Georgy Malenkov. Sadoveanu şi-a manifestat dezacordul împotriva tinerilor autori care nu au renunțat la proletcultism.

În noiembrie 1955, la puțin timp după ce împlinește vârsta de 75 de ani, scriitorului i se conferă titlul de Erou al Muncii Socialiste.

După 1956 regimul a anunțat o ușoară destalinizare, continuând să-l recomande pe Mihail Sadoveanu ca unul din cele mai importante modele culturale ale regimului.

Scriitorul donează în 1950 Casa cu turn statului român, și se mută înapoi în București, unde deține o casă în apropierea Muzeului Zambaccian.

Cum şi-a petrecut Mihail Sadoveanu ultimii ani din viaţă

Între 7 și 11 ianuarie 1958, Sadoveanu, Ion Gheorghe Maurer și Anton Moisescu sunt președinții interimari ai Prezidiului Marii Adunări Naționale, funcție care îl propulsează vremelnic pe scriitor în poziția de șef al statului. Contribuțiile literare, dar și afinitățile sale politice, fac să i se acorde, în 1961, „Premiului Lenin pentru Pace”.

Suferă un infarct care îi afectează vorbirea și îl lasă aproape orb. Este îngrijit de o echipă de medici condusă de Nicolae Gh. Lupu.

Familia Sadoveanu se retrage în zona Neamțului, locuind într-o vilă aflată în apropierea Schitului Vovidenia și a localității Vânători-Neamț. Este vizitat periodic de prieteni din literatură și politică, printre care și Alexandru Rosetti.

Mihail Sadoveanu se stinge din viață pe data de 19 octombrie 1961, la ora 9 dimineața, fiind înmormântat pe 21 octombrie la Cimitirul Bellu din București. Casa din apropierea Schitului Vovidenia este astăzi un muzeu dedicat scriitorului, Casa Memorială „Mihail Sadoveanu”.

După moartea soțului ei, Valeria Sadoveanu s-a stabilit în apropierea Mănăstirii Văratec, unde a organizat un cerc literar informal și un grup ortodox de rugăciune, la care au luat parte istoricul literar Zoe Dumitrescu-Bușulenga și poeta Ştefană Velisar Teodoreanu, dedicându-și viața apărării comunității de călugărițe.

Ea a mai trăit timp de 30 de ani după moartea soțului ei.



loading...

Adauga un comentariu