Dacă aș fi George Simion

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Dacă aș fi George Simion, cel care a întemeiat partidul AUR și l-a adus pe locul doi în Parlament și pe primul loc în preferințele electoratului, aș juca pur și simplu la două capete. Fără nicio ezitare. Aș deschide drumul către o alianță cu PSD, chiar dacă în acest scop ar trebui să înghit broaște. Dar, în același timp, aș rămâne în mod oficial în expectativă. În definitiv, toate atuurile ar fi în mâna mea. Cum așa?

România nu mai este în picaj. Este pur și simplu un stat prăbușit. Din vina guvernărilor anterioare. La care, desigur, au contribuit și statele „aliate”, care au pus mâna pe tot ce au putut. Această situație unică în ultimii 36 de ani, în care șapte crize suprapuse au distrus o țară și doar unui singur partid politic relevant din Parlamentul României nu i se poate pune în cârcă această catastrofă, îmi generează, dacă aș fi George Simion, o formidabilă oportunitate și, în același timp, o mare responsabilitate. Dacă stau cu brațele încrucișate și las pur și simplu ca nenorocirea să se propage cât mai profund în rândul populației, acumulez în mod natural noi și noi puncte electorale. Unii cetățeni sunt naționaliști sănătoși la cap, care, în mod conștient, s-au înrolat în electoratul AUR, partid care își propune să apere valorile naționale, tradiționale și religioase ale acestui popor. Alții, din cei 40% de astăzi și al căror procent va crește în viitor, sunt pur și simplu cetățeni care s-au săturat până peste cap de partidele așa-zisei coaliții europene – pardon, fostei coaliții – și care sunt gata să-și dea un vot partidului AUR, nu neapărat fiindcă cred în valorile promovate de acesta, ci mai ales pentru a-i pedepsi pe vinovați. Este o situație ideală din perspectiva intereselor unui partid politic, în care poți acumula puncte fără să faci nimic altceva decât să ataci din când în când ceea ce e de atacat. Și, din această perspectivă, eu, George Simion, promovez dizolvarea Parlamentului și organizarea de alegeri anticipate pentru a regla conturile în Parlament cu conturile electorale. În același timp, consider pe bună dreptate că principalul vinovat este Nicușor Dan, cel care, cu sprijinul factorului intern și extern, mi-a tras covorul prezidențial de sub picioare, s-a instalat la Palatul Cotroceni, unde a comis o serie întreagă de grave erori care au amplificat criza. În consecință, aș promova și organizarea unui referendum pentru demiterea acestuia, urmată, firește, de alegeri prezidențiale anticipate. Criza în care s-a scufundat România nu va putea fi mai mare decât cea în care se află acum.

Pe de altă parte, dacă stau cu brațele încrucișate, făcând zilnic simple declarații, pe bună dreptate, o parte semnificativă a societății ar fi îndreptățită să mă acuze că nu acționez în mod responsabil pentru țară, făcând tot posibilul pentru a instala un guvern și refuzând astfel prelungirea agoniei. Ceea ce m-ar determina, fără doar și poate, să fac primul mare compromis politic. O alianță AUR-PSD, singura în măsură să obțină o majoritate și să instaleze un guvern la Palatul Victoria. O asemenea alianță de tip struțo-cămilă, dincolo de efectele ei negative în planul imaginii AUR, i-ar conferi acestui partid legitimitatea care îi lipsește pentru a deschide toate ușile cancelariilor europene, fie ele și neomarxiste. În definitiv, PSD, așa cum este el, e totuși cel mai important partid din marea familie a socialiștilor europeni. Pe de altă parte, aș fi conștient, atunci când negociez, de faptul că, la rândul meu, printr-o asemenea alianță aparent împotriva firii, îi confer PSD-ului o legitimitate care deocamdată îi lipsește în ochii electoratului care promovează valori naționale – un electorat din ce în ce mai mare, și, de asemenea, în raport cu alte majorități parlamentare care s-au format, desigur, prin compromisuri asemănătoare la nivel european.

Prin urmare, eu, George Simion, pot adopta, în funcție de împrejurări, atât o politică de expectativă, perfect justificată prin faptul că am fost izolat în mod artificial, cât și o atitudine activă, și ea justificată prin prisma interesului național. Și cum este cel mai bine să procedez pentru a lăsa deschise ambele posibilități?

Fără a mă expune eu în mod direct, aș trimite la înaintare trei-patru personalități marcante și credibile ale partidului AUR, care ar promova soluția ieșirii din criza politică printr-o alianță cu PSD. Dacă lucrurile ies bine, voi beneficia eu însumi de marele premiu. Dacă o asemenea mână întinsă de AUR este respinsă, întrucât am stat într-o rezervă prudentă, nu voi fi eu cel care va deconta. Și nu vor deconta nici reprezentanții AUR trimiși la înaintare.