Dan Rusu a fost lăutar aproape 30 de ani, dar viața i-a fost marcată de tragedii. Bărbatul a ajuns într-un centru pentru persoane fără adăpost, după ce nu a reușit să își mai plătească datoriile

Dan Rusu, un bărbat de 64 de ani, a fost lăutar timp de aproape trei decenii, dar o serie de tragedii l-au adus, în prezent, la Centrul Social de Urgență pentru Recuperare și Integrare „C.A. Rosetti”. Povestea sa de viață este una în care pierderea, abandonul și suferința s-au succedat încă din primii ani, lăsând urme adânci, dar fără a-i șterge complet demnitatea sau simțul umorului.

Dan Rusu, fost lăutar, a ajuns la centrul pentru persoane fără adăpost

Destinul lui Dan a început pe treptele bisericii din comuna Golăești, din județul Iași. Abandonat de propria mamă care nu a avut de ales, copilul a fost găsit de preotul satului.

„Mama m-a lăsat pe scările din fața bisericii. Ea avea un tată sever, care s-a supărat pe ea că a greșit și că l-a făcut de râs în sat și nu a avut ce face. M-a găsit preotul de acolo și am avut noroc că preoteasa nu putea să aibă copii. S-au atașat de mine. Când am mai crescut, părintele mi-a zis că, în ziua în care m-a găsit, a văzut-o pe mama mea cum se uita de după un copac, să vadă ce face cu mine”, a povestit Dan Rusu, cu lacrimi în ochi.

Fericirea s-a frânt în scurt timp, când soția preotului a murit din cauza unei boli nemiloase. Dan avea atunci doar 5 ani, iar preotul a reușit să îi asigure un loc la internatul din satul vecin. Acolo, Dan a început și școala. Era un copil silitor, mereu printre elevii premianți, iar pentru prima dată a simțit că are un drum al lui.

07:43, 03 Mar 2026

România se confruntă cu o situație critică! Buncărele din țară sunt nefuncționale și insuficiente! Anunțul făcut de autorități!

02:00, 03 Mar 2026

Andrei, un copil de 6 ani cu hidrocefalie congenitală, are nevoie de două operații la ochi. „Nu mai facem față cu costurile”

Tot la internatul din satul Cotu lui Ivan, Dan a cunoscut-o pe Crenguța, o fată dintr-un alt sat, care mergea la aceeași școală. Iubirea din adolescență l-a marcat profund pe bărbat până în ziua de astăzi, când povestește, cu lacrimile pe obraji, de amintirile neprețuite.

„Crenguța era cea mai frumoasă fată de acolo. Avea părul lung și negru și ochii la fel, închiși la culoare. Eu eram timid, mă rușinam de fiecare dată când o vedeam. Dar, într-o zi, ea mi-a dat un baton de ciocolată și atunci am început să vorbim mai mult. Eram în clasa a VIII-a deja. M-a întrebat dacă vreau să merg la ea acasă și am mers. Tatăl ei cânta la acordeon, era lăutar, și mama ei solistă vocală. Tatăl ei, Sergiu, mi-a pus acordeonul în brațe și m-a învățat să cânt”, a povestit Dan, plin de emoție.

Nici de data aceasta, fericirea nu a fost de durată. După 2-3 ani, Dan deja locuia la familia Crenguței și îi ajuta la treburile gospodărești. Într-o zi care nu părea să anunțe ceva deosebit, a avut loc tragedia care l-a marcat pe bărbat pentru tot restul vieții. Crenguța, fata pe care o iubea, a murit, împreună cu tatăl ei, loviți de fulger, pe câmp, în timp ce culegeau pepeni. Amintirea acelei zile l-a urmărit toată viața.

„Ei aveau o bucată de pământ pe care cultivau pepeni, așa se făcea în zonă. Într-o zi, ea plecase cu Sergiu, tatăl ei, să aducă o căruță de pepeni acasă, să îi vândă. Nici nu știu să vă spun cum cerul s-a înnegrit de nori. Mama ei, Maria, parcă a simțit ceva. Eu așa cred, până în ziua de azi, că a simțit că ceva nu-i cum trebuie, că mi-a zis să le ies în cale. Am luat-o la fugă. Ploua tare și vedeam, de pe deal, căruța cum stă pe loc. Când am ajuns, am văzut nenorocirea. Crenguța era moartă, întinsă în căruță, pe grămada de pepeni. Tatăl ei, pe jos, mort… până și calul murise. Mie îmi era tare frică de morți, dar de Crenguța nu mi-a fost. Am stat cu ei până a venit cineva. Îmi era frică să nu-i mănânce animalele sălbatice”, își amintește Dan Rusu.

Bărbatul și-a pierdut casa după moartea soției

Anii au trecut, iar Dan a continuat să cânte. A fost lăutar timp de aproape 30 de ani, după cum el însuși povestește. A avut o viață stabilă. S-a căsătorit și a devenit tată. Începea să simtă că viața se așază pentru el, dar tragediile aveau să revină cu o forță devastatoare.

Cu puțin timp înainte ca fiica sa să împlinească 18 ani, aceasta a murit, răpusă de leucemie. La scurt timp, soția lui Dan, Mariana, a fost diagnosticată cu cancer mamar. Disperat să o salveze, a făcut credite bancare și a reușit să ajungă cu ea la Viena. Femeia a fost operată, fiindu-i extirpat un sân, dar boala severă s-a extins rapid, iar în doar câteva luni „s-a topit pe picioare”. Atunci, recunoaște Dan, și-a promis că nu va mai cânta vreodată.

„După operația de la Viena, am crezut că o să se facă bine, dar s-a extins cancerul și, în două-trei luni, s-a topit pe picioare. Atunci am pus mâna pe crucea ei – așa mi-am promis eu că n-o să mai pun vreodată mâna pe acordeon. Atunci mi-am pierdut credința în Dumnezeu. Nu înțelegeam cu ce am greșit. De ce mi-a luat fata? De ce mi-a luat soția?”, a rostit bărbatul cu disperare, chiar și la aproape 10 ani de la tragedie.

Dan Rusu a fost răpus de pierderile suferite

Rămas singur și îndurerat, Dan Rusu nu a mai reușit să plătească creditele, iar banca a pus sechestru pe casa acestuia. Copleșit de pierderi, a încercat să își pună capăt zilelor, izbindu-se cu mașina de un copac. A supraviețuit, dar cu urmări medicale grave.

„Nu mai voiam să trăiesc și nici nu mai aveam pentru ce. Băusem și am hotărât să intru cu mașina într-un copac. Am avut noroc atunci că trecea o ambulanță, cu o femeie însărcinată, prin zonă și au văzut tot. Mi-au oferit îngrijiri medicale acolo. Mi-au scos dinții din gât cu penseta, așa puternic a fost impactul”, a povestit Dan Rusu.

Ulterior, dorind să înceapă o viață nouă, Dan a plecat la Timișoara, unde a lucrat ca fierar-betonist, apoi la Târgu Mureș, într-un padoc de câini, unde a stat aproape trei ani.

Munca grea și singurătatea i-au ținut mintea ocupată, dar nu i-au alinat durerea. S-a întors, în final, la Iași, unde a avut nevoie de o operație în urma unor probleme de sănătate mai vechi. De acolo, a fost adus la Centrul Social de Urgență pentru Recuperare și Integrare „C.A. Rosetti”.

Astăzi, Dan Rusu este liniștit. Are un pat, o masă caldă și oameni care îl privesc fără să îl judece. Totuși, dincolo de această aparentă stabilitate, bărbatul recunoaște că îi lipsește viața pe care a avut-o cândva, că îi lipsesc familia și muzica.

Povestea lui Dan Rusu nu este doar povestea unui om ajuns fără adăpost, ci una despre un destin care a fost, pas cu pas, zdrobit de tragedii. Astăzi, Dan Rusu recunoaște că îi e dor de viața de lăutar, dar nu ar vrea să mai cânte vreodată. Se mulțumește cu a spera că, mai departe, va fi mai bine.