Vasile Pește, bărbatul care a ajuns la centrul pentru persoane fără adăpost pentru că nu voia să moară singur: „Eu am stat acasă cu copilul și ea a băgat divorț pe ascuns”

Vasile Pește, un bărbat de 65 de ani din Iași, a ajuns la un centru pentru persoane fără adăpost de teama de a nu muri singur. Povestea lui emoționantă vorbește despre durerea din spatele abandonului început încă din copilărie.

Vasile Pește a ajuns la centrul pentru persoane fără adăpost pentru că nu voia să moară singur

În spatele ușilor de la Centrul Social de Urgenţă pentru Recuperare şi Integrare „C.A. Rosetti” se află nu doar oameni fără adăpost, ci povești de viață care vorbesc despre pierdere, alegeri greșite, dar și despre nevoia profundă de a nu rămâne singuri.

Două dintre aceste povești, diferite în aparență, se întâlnesc într-un punct comun, și anume momentul în care viața i-a adus pe cei doi bărbați în pragul singurătății absolute.

Vasile Pește are 65 de ani și spune, fără ocolișuri, că nu sărăcia l-a adus aici, ci singurătatea.

„Pe mine aici m-a adus singurătatea, nu mi-am dorit să mor de unul singur. Am locuit pe Nicolae Gane, proprietarul era plecat în Germania. Când stai singur și nu ai cu cine vorbi, e greu. Dormeai, mâncai, plecai și veneai înapoi acasă, te simțeai rău. Nu aveai pe nimeni”, povestește el.

Viața lui a fost marcată de rupturi încă din copilărie, când nu a simțit niciodată dragostea unei mame.

„Am avut o copilărie grea, părinții mei au divorțat când aveam 3 ani. Am avut mamă de-a doua, dar ea nu m-a iubit niciodată. Mă punea să spăl, să fac mâncare. Tata nu spunea nimic, pentru că o iubea”, continuă acesta.

Prima soție l-a înșelat cu un coleg de muncă

Bărbatul își amintește de prima iubire cu greu, femeia cu care a crezut că își va petrece tot restul vieții.

„Aveam vreo 23 de ani și am ajutat pe cineva să văruiască. A venit fratele doamnei respective și i-a plăcut cum am lucrat acolo și m-a chemat la el să îi fac și lui la fel. Am intrat în casă la familia respectivă. Avea o fată de 17 ani, era frumoasă tare și mi-a plăcut. Ea a rămas însărcinată și tatăl ei m-a pus să o iau de soție. Tatăl ei avea un combinat, lucram acolo, dar mai și plecam în țară la muncă. Aveam mulți bani atunci, dar nu știam ce să fac cu ei. O duceam unde era cel mai frumos, făceam două excursii pe an”, și-a amintit Vasile cu tristețe.

Totuși, fericirea nu a durat mult timp, iar Vasile a ajuns să simtă din nou durerea abandonului.

„Ea a născut o fetiță și, când avea un an, am aflat că soția mea trăia cu un alt bărbat, de 34 de ani, însurat și el. Băiatul ăsta era coleg cu mine la combinat. Nu am vrut să o mai văd de atunci. Am prins-o eu cu el. A venit socrul meu și mi-a zis că nu mai am ce căuta în casa lui, că o dă afară și pe fosta mea soție, și fetița o crește el. Așa a și fost, a crescut el fetița. Nu am păstrat legătura cu ea, îi trimiteam bani, o urmăream să văd cum crește, cum se dezvoltă, dar nu m-am băgat în viața ei. Știu că acum e farmacistă în Germania, e căsătorită cu un sirian, tot medic și el. Din câte am înțeles, au doi copii”, a povestit acesta reporterilor BZI.

S-a recăsătorit de dragul părinților

Din dorința de a le face pe plac părinților, Vasile a încercat să găsească pe altcineva și să își refacă viața, dar povestea a avut un final la fel de trist pentru bărbat, rămânând singur încă o dată.

„Cu timpul, au trecut anii, aveam 34 și părinții mă tot băteau la cap să mă însor. Ne-am mutat la țară, în Cotu Morii, și aveam și animale acolo. Cumpăra cineva lapte de la noi în fiecare seară, un fel de abonament, plătea 2 lei pe litru. Au venit fetele astea să ia lapte într-o seară și am văzut-o pe una dintre ele. Era frumușică foc. Începusem să avem o relație, dar ea era măritată. Avea un copil de 5 ani. I-am zis că vreau să văd prima dată copilul. Voiam să o iau cu totul, după ce divorța. Copilul era obraznic tare, dar și foarte inteligent. I-am zis că, de azi înainte, eu o să îl educ, ea nu se mai atinge de el. Nu voiam să îl bată în fața mea, era copilul ei, nu aveam niciun drept să îi aplic eu vreo corecție. Din copil rău, numai premiant l-am scos. Am divorțat după câțiva ani. Ne-am mutat din Cotu Morii în Andrieșeni și aveam o vecină acolo care avea și ea două fete. Soția stătea mult la vecina asta, vorbeau, ca femeile. Una dintre fetele vecinei era plecată în Italia cu un sârb și soției mele i-a intrat în cap și ei asta cu plecatul. Mă tot bătea la cap să o las să plece. Am acceptat până la urmă și, în trei luni, m-am trezit cu cumnatul meu, care este executor, și mi-a spus că soția a băgat divorț de mine, că s-a întâlnit cu ea la tribunal. Eu am stat acasă cu copilul ei și ea a băgat divorț pe ascuns. Soacra mea l-a luat după și nu am mai păstrat legătura, deși copilul ținea mult la mine”, a declarat bărbatul.

Astăzi, Vasile recunoaște că frica sa cea mai mare este singurătatea, dar încearcă să se bucure de atmosfera caldă de care are parte în centru.

„Toată viața asta a mea am simțit că am rămas singur, n-am avut parte de nimic și am ajuns aici. Nu mai aveam niciun venit atunci, m-a adus un prieten, că eram vai de capul meu. Singurătatea asta te omoară. Îmi place aici să mențin curățenia, camera mea să fie cea mai curată. Îmi și spăl singur. Mă înțeleg bine și cu câțiva băieți de aici. E bine, nu am de ce să mă plâng”, a povestit Vasile Pește.

Dependența de alcool l-a lăsat fără casă

O altă poveste emoționantă despre pierdere și alegeri greșite îl are ca personaj principal pe Gică Petrica, un bărbat de 72 de ani care locuiește la centrul pentru persoane fără adăpost de un an de zile.

Acesta povestește că a fost adus la centru de către autorități după ce casa i s-a dărâmat complet.

„M-au adus autoritățile după ce mi s-a dărâmat complet casa. Am avut o casă în Miroslava, era moștenire de la părinți. Eu am fost plecat mai mulți ani și am muncit la negru, la București. Nu am avut pe nimeni să aibă grijă de casă, locuiam singur. Casa s-a demolat de la timp. Când m-am întors, eram prea bătrân și descurajat, nu m-a mai interesat. Eu am lucrat ca fierar betonist vreo 12 ani, am tot vrut să mi se facă un contract de muncă, dar nu au vrut”, a povestit Gică Petrica pentru reporterii BZI.

Bătrânul recunoaște că dependența de alcool este cea care i-a distrus viața.

„Eu am fost dependent de alcool. Pe asta cheltuiam toți banii. Stăteam cu prietenii, ieșeam la baruri și asta a fost. Am început să beau după ce am venit din armată. Până atunci, nu puneam băutură în gură. După armată, am început să beau și să fumez. Consumam în fiecare zi, dar într-o zi mi-am pus în ambiție să mă las și așa am și făcut. Aveam 23 de ani. Timp de 50 de ani am fost dependent. Cheltuiam toți banii pe băutură, cu prietenii. Mi-aș fi dorit să mă las mai devreme, dar nu am putut. Surorile mele îmi explicau că nu e bine, dar eu, dacă eram încăpățânat, nu au avut ce să-mi facă”, a recunoscut Gică cu tristețe.

Gică Petrica vrea să o ia de la capăt

Totuși, bătrânul nu și-a dorit să își înece în alcool tot restul vieții și, într-o zi, s-a hotărât să renunțe la viciul din cauza căruia și-a pierdut locuința.

„Am un an de când nu mai consum, din cauza asta mi-am pierdut și casa. Nu mi-a fost greu când m-am hotărât să mă las. Vedeam alți oameni că sunt cu băutura și mie nu îmi venea, mă abțineam. Mi-am pus în gând să nu mă mai cumpere băutura pe mine. Băutura omoară omul. Pe mine nu m-a omorât, dar m-a adus aici, fără casă, fără nimic. După ce plec de la centru, sper să îmi găsesc o chirie, dar de băut sigur nu mă mai apuc”, a povestit Gică Petrica.

În final, poveștile celor doi bărbați nu sunt doar despre cum au ajuns la Centrul Social de Urgenţă pentru Recuperare şi Integrare „C.A. Rosetti”, ci despre cât de ușor poate aluneca viața atunci când singurătatea sau propriile alegeri te copleșesc.

Astfel, Vasile Pește, bărbatul care a ajuns la centrul pentru persoane fără adăpost de teama de a nu muri singur, devine o lecție care demonstrează că, dincolo de greșeli, pierderi și regrete, rămâne nevoia profund umană de a avea pe cineva alături.