De ce este periculoasă fibrilația atrială? Află dacă este o cauză pentru accidentul vascular cerebral!

Fibrilația atrială este una dintre cele mai frecvente tulburări ale ritmului cardiac. Manifestată prin bătăi rapide, inegale și complet neregulate ale inimii, fibrilația este provocată atât de contracțiile dezordonate ale atriilor, camerele superioare ale inimii, cât și de încetarea coordonării acestora cu contracțiile ventriculare.

Când inima bate normal, pereții ei musculari se contractă, pentru a forța sângele să iasă și să ajungă în tot corpul; apoi se relaxează, astfel încât inima să se poată umple din nou cu sânge. Acest proces se repetă la fiecare bătaie. În fibrilația atrială, atriile se contractă aleatoriu și, uneori, atât de repede, încât mușchiul inimii nu se poate relaxa corespunzător între contracții, ceea ce reduce eficiența și performanța inimii.

De ce este periculoasă fibrilația atrială?

Principala complicație a fibrilației atriale este accidentul vascular cerebral. În fibrilația atrială, contracțiile haotice ale atriilor pot face ca sângele să stagneze în atrii și să formeze cheaguri. Dacă un astfel de cheag pleacă din inimă poate ajunge să circule într-o arteră care hrănește creierul. Acolo ar putea bloca fluxul de sânge, provocând un accident vascular cerebral.

Fibrilația atrială netratată corespunzător poate slăbi inima și poate duce la insuficiență cardiacă. Majoritatea oamenilor care suferă de această afecțiune pot să ducă o viață perfect normală, însă au nevoie de medicamente pentru a controla ritmul cardiac sau frecvența cardiacă.

În mod normal, pulsul este între 60 și 80 de bătăi pe minut. În fibrilație, pulsul poate urca la 100-175 de bătăi pe minut. Deși în mod normal afecțiunea nu pune viața în pericol, poate cauza simptome nedorite și complicații redutabile.

Cauza apariției fibrilației atriale nu este pe deplin înțeleasă, dar tine să afecteze anumite grupuri de oameni, cum ar fi persoanele în vârstă și cele care trăiesc cu afecțiuni cronice pe termen lung, cum ar fi boli de inimă, hipertensiune arterială sau obezitate.

Condițiile care pot provoca leziuni ale inimii și pot duce la fibrilație atrială includ: tensiune arterială crescută; insuficiență cardiacă congestivă; boală arterială coronariană; boala valvelor cardiace; cardiomiopatie hipertrofică, în care mușchiul inimii se îngroașă; defecte cardiace congenitale; pericardită (inflamația învelișului inimii); anumite medicamente (pentru răceală, decongestionante cu spray nazal); boala tiroidiană; consum de cofeină, alcool sau fumat.

Ce complicații pot apărea

Simptomele cauzate de pierderea contracțiilor atriale tind să fie mult mai supărătoare la persoanele care, pe lângă fibrilația atrială, au afecțiuni cardiace în care ventriculii sunt „rigizi”.

Ventriculii rigizi tind să fie foarte dependenți de o contracție atrială puternică pentru a se umple complet. Când contracțiile atriale sunt pierdute la acești pacienți, eficiența cardiacă poate scădea semnificativ.

Totodată, la persoanele care suferă de boala coronariană, ritmul cardiac rapid observat cu fibrilația atrială poate provoca angina. Aceeași situație apare și în cazul sindromului sinusului bolnav, o tulburare generalizată a sistemului electric al inimii, manifestată printr-o frecvență cardiacă lentă.

Stimulatorul cardiac natural al inimii este nodul sinusal, o zonă de celule din camera superioară dreaptă a inimii, unde sunt generate semnalele electrice. Semnalele călătoresc apoi către restul mușchiului inimii, semnalându-l să se contracte în ritm.

Când există leziuni sau cicatrici ale inimii, căile electrice de la nodul sinusal pot fi întrerupte, ceea ce duce la sindromul sinusal bolnav. De asemenea, rareori, fibrilația atrială poate produce insuficiență cardiacă de la sine.