De ce ne cumpărăm propriile gaze

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Întrucât guvernul este castrat, i-a revenit Parlamentului obligația de a decide ce urmează să se întâmple cu producția de gaze care va fi furnizată de OMW Petrom din zăcământul Neptun Deep. În mod rațional, atunci când s-a încheiat dezastruosul contract cu OMW, ar fi trebuit să prevedem ca dincolo de redevențele și așa extrem de modice , statul roman sa poată beneficia de cota parte din producția realizată. Și mai recent, am fi avut dreptul să ne utilizăm dreptul de preempțiune și să preluăm în totalitate licența de exploatare. Ceea ce nu a făcut un premier care se ploconește în ultimul hal în fața conducerii OMW. Și s-a ajuns astfel la situația pe care o descriu în cele ce urmează și care va rămâne, dacă legea va fi promulgată, bătută în cuie pentru următorii șapte ani. În continuare, comentez aceasta situație, în opinia mea extrem de scandaloasă.

Românii au toate motivele să fie nedumeriți. Statul anunță că intenționează să cumpere gaze din Neptun Deep cu 48,752 euro/MWh. Întrebarea firească este, dacă gazele sunt ale României, de ce trebuie să le cumpere? Nu ar trebui să primească măcar o parte din ele?

Constituția spune clar că resursele naturale aparțin statului. Însă, în momentul în care România a ales modelul concesiunilor petroliere, a acceptat și o consecință foarte importantă. După extracție, gazele nu mai aparțin statului, ci concesionarilor care le exploatează. Statul rămâne cu redevențele, taxele și impozitele. Gazele pleacă însă în patrimoniul operatorilor.

În cazul Neptun Deep, concesionarii sunt OMV Petrom și Romgaz, fiecare cu 50%. Diferența este că Romgaz este controlată de statul român. Așadar, statul beneficiază indirect de jumătate din proiect. Problema apare în privința gazelor exploatate de partenerul privat, pe care statul, dacă le dorește pentru rezerva strategică, trebuie să le cumpere la prețul pieței.

Cum este posibil ca un stat care deține resursa să nu poată dispune direct de ea? De ce alte state au negociat modele în care primesc o cotă din producție, iar România a rămas aproape exclusiv cu redevențe și fiscalitate? Cine a considerat că acesta este cel mai avantajos model pentru interesul național?

Susținătorii actualului sistem spun că fără concesiuni și fără garanții pentru investitori, exploatarea din Marea Neagră nu ar fi avut loc. Este un argument valid. Neptun Deep presupune investiții de miliarde de euro și riscuri pe care statul nu le-a asumat singur.

Dar la fel de validă este și întrebarea dacă România a negociat suficient de bine. Între a speria investitorii și a renunța aproape complet la controlul asupra producției există numeroase variante de mijloc, aplicate cu succes în alte state producătoare.

O altă controversă privește prețul de 48,752 euro/MWh. Mulți îl compară cu plafonul de 120 lei/MWh și concluzionează că statul plătește dublu. Comparația este însă greșită. Cei 120 lei reprezintă un preț reglementat prin lege pentru anumite categorii de consumatori, nu prețul real al pieței europene. Raportat la cotațiile europene pentru contracte pe termen lung, oferta OMV Petrom este apropiată de nivelurile existente pe piață.

Statul va încasa miliarde din redevențe, taxe și dividende de la Romgaz. Este un lucru pozitiv. Dar românii au dreptul să întrebe dacă aceasta este cea mai bună formulă posibilă sau doar cea mai comodă. Au dreptul să știe dacă, la momentul negocierii concesiunilor, interesul public a fost apărat la fel de ferm precum interesul investitorilor.

Neptun Deep poate schimba poziția României pe harta energetică a Europei. Însă adevăratul succes nu va fi măsurat doar în miliarde de metri cubi extrași sau în profitul companiilor. Va fi măsurat în beneficiile concrete pe care le vor simți cetățenii – energie mai sigură, industrie mai competitivă, investiții și, pe termen lung, prosperitate. Din acest motiv ar trebui să ne întrebăm dacă vrem cu adevărat să ne dezvoltăm țara prin exploatarea resurselor sau dacă vrem să ne mulțumim cu o mică parte care ne revine din taxe.