Declarație pe propria răspundere că nu am venituri – Iată un model potrivit și ușor de redactat!

Declarația pe propria răspundere că „nu am venituri” este un document oficial prin care o persoană declară, sub semnătură, că nu a obținut venituri impozabile într-o anumită perioadă de timp. Acest tip de declarație este solicitat de diverse instituții publice, precum ANAF, primării sau casele de asigurări de sănătate, în special pentru obținerea unor drepturi sociale sau scutiri de taxe. Fiind o formă de angajament legal, declarația are valoare juridică și implică asumarea răspunderii penale în cazul în care informațiile furnizate se dovedesc a fi false.

În România, existența unor documente justificative este esențială în relația cetățeanului cu instituțiile statului. Printre aceste documente se numără și declarația pe propria răspundere, frecvent solicitată atunci când o persoană dorește să dovedească lipsa de venituri în scopul obținerii anumitor drepturi.

Când este necesară declarația pe propria răspundere că nu am venituri

Declarația pe propria răspundere că „nu am venituri” venituri este cel mai des solicitată în contextul dosarelor pentru asigurarea de sănătate fără contribuție, ajutoare sociale, scutiri de la plata impozitelor sau înscrierea copiilor la grădiniță. De asemenea, este cerută și la întocmirea dosarelor pentru burse sociale, alocații suplimentare sau alte forme de sprijin financiar din partea statului sau a instituțiilor educaționale.

Această declarație are rolul de a demonstra lipsa unei surse de venit, ceea ce poate justifica încadrarea într-o categorie socială vulnerabilă sau scutirea de anumite obligații fiscale. De exemplu, o persoană care nu are venituri poate fi exceptată de la plata contribuției la asigurările de sănătate dacă se încadrează în condițiile prevăzute de lege. În acest sens, declarația devine un document cheie în relația cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate sau Direcția de Asistență Socială.

Pentru a fi considerată valabilă, declarația trebuie să fie completată corect, semnată olograf sau electronic (în funcție de context) și, în unele cazuri, să fie însoțită de alte documente justificative. Autoritățile pot verifica autenticitatea declarației prin interogarea bazelor de date fiscale și, dacă se constată neconcordanțe, persoana în cauză poate fi trasă la răspundere penală.

Exemplu de formulare simplă

„Subsemnatul(a) [nume complet], posesor al CI seria [ ], nr. [ ], CNP [__], declar pe propria răspundere că în perioada [lună/an] – [lună/an] nu am realizat niciun venit impozabil din salarii, activități independente sau alte surse. Cunosc prevederile legale referitoare la falsul în declarații și îmi asum întreaga responsabilitate pentru cele declarate.”

Riscurile asumate de cei care completează în fals o astfel de declarație sunt reale și pot duce la dosare penale. Potrivit Codului Penal, falsul în declarații se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Mai mult, persoana poate fi obligată să returneze toate beneficiile obținute pe baza unei declarații false, ceea ce presupune, adesea, sume considerabile și pierderea altor drepturi sociale.

Declarația pe propria răspundere că „nu am venituri” este un document simplu, dar necesar în obținerea mai multor facilități sociale și fiscale. Ea reflectă o stare de fapt și presupune asumarea legală a celor declarate. Întrucât are valoare juridică, trebuie completată cu maximă corectitudine, pentru a evita consecințele grave ale unui fals în declarații. A înțelege corect rolul și utilizarea unei astfel de declarații înseamnă a contribui la funcționarea echitabilă a sistemului public și la protejarea propriilor drepturi într-un cadru legal bine definit.