Campania pentru primul tur al alegerilor prezidențiale din Portugalia se apropie de final, iar scrutinul de duminică se anunță unul cu miză istorică. Pentru prima dată după 1974, arhitectura politică a țării pare să se desprindă de reflexele tranziției democratice și să intre într-o fază de clarificare ideologică profundă. În centrul acestei dinamici se află ascensiunea dreptei conservatoare și criza vizibilă a centrismului tradițional.
Portugalia între continuitate și schimbare: conservatorismul, testat la urne
În opinia deputatului AUR, Cristina-Emanuela Dascălu: ”potrivit sondajelor, favorit în primul tur este André Ventura, liderul partidului Chega, un scenariu care, chiar dacă nu garantează victoria finală, ar marca o premieră absolută în istoria politică a Portugaliei democratice. Calificarea sa în turul al doilea, programat pentru 8 februarie, ar confirma nu doar succesul personal al lui Ventura, ci și consolidarea unei drepte național-conservatoare care vorbește pe un ton direct despre imigrație, suveranitate și eșecul statului hipercentralizat.”
În jurul acestui posibil rezultat gravitează o competiție încă deschisă pentru locul al doilea. Unele sondaje indică un duel între Ventura și socialistul António José Seguro, în timp ce altele îl dau ca finalist pe Luís Marques Mendes, candidatul susținut de guvernul de centru-dreapta condus de premierul Luís Montenegro. În cursă rămân și fostul amiral Henrique Gouveia e Melo, precum și eurodeputatul liberal João Cotrim de Figueiredo.
”Totuși, campania a scos la iveală mai mult decât simple diferențe de scor. Ea a evidențiat ruptura dintre o clasă politică formată în logica postrevoluționară și o societate care s-a schimbat accelerat. Eșecul sever al lui Luís Marques Mendes – cândva perceput drept candidatul „inevitabil” al sistemului – simbolizează prăbușirea unui model de politician de carieră: prudent, adaptabil, dar lipsit de convingeri ferme. Politica vagului, a negocierilor de culise și a compromisului permanent pare să fi pierdut contactul cu electoratul”, a precizat deputatul AUR.
Ascensiunea lui André Ventura apare ca expresia unei cereri de claritate ideologică
Un destin asemănător l-a avut și Henrique Gouveia e Melo. Deși respectat pentru rolul său în gestionarea campaniei de vaccinare anti-COVID-19, fostul amiral nu a reușit să transforme capitalul de încredere într-un proiect politic coerent. Refugiul în platitudini și dorința de a „vorbi tuturor” s-au dovedit ineficiente într-o societate marcată de frustrare economică, imigrație masivă și neîncredere în elite.
În acest context, ascensiunea lui André Ventura apare ca expresia unei cereri de claritate ideologică. Dincolo de etichetele controversate, liderul Chega a reușit să canalizeze nemulțumirile unei părți semnificative a societății și să impună teme evitate o perioadă lungă de timp. Faptul că partidul său a obținut peste 22% la alegerile parlamentare și că Ventura este acum favorit pentru turul al doilea indică o evoluție structurală, nu un simplu vot de protest.
De cealaltă parte, liberalismul reprezentat de João Cotrim de Figueiredo rămâne o prezență coerentă, dar limitată. Discursul despre stat minimal și disciplină fiscală continuă să atragă un electorat urban, însă răspunsurile liberale la marile teme ale prezentului – identitate, suveranitate, migrație – par insuficiente pentru a mobiliza majorități largi.
Rolul președintelui portughez este în mare parte simbolic
Rolul președintelui portughez este în mare parte simbolic, dar nu lipsit de importanță. Șeful statului poate arbitra crize politice și are prerogativa dizolvării parlamentului, ceea ce conferă alegerilor o semnificație strategică reală. Succesiunea actualului președinte Marcelo Rebelo de Sousa se produce într-un moment de inflexiune profundă.
”Cifrele sunt grăitoare: cumulat, candidații de dreapta au obținut aproximativ 65% din voturi, în timp ce stânga rămâne sub pragul de 35%. Niciodată după 1974 dreapta nu a avut o asemenea majoritate socială. Provocarea care se conturează acum nu este doar electorală, ci strategică: dacă conservatorii, liberalii și creștin-democrații vor reuși să găsească un limbaj comun sau dacă fragmentarea va perpetua dominația unei viziuni tot mai îndepărtate de realitățile societății.
Extinzând analiza la nivel european, ascensiunea curentului conservator poate fi privit ca o reacție a populațiilor la tendințele globaliste ce au cuprins Europa. Slovacia, Ungaria, Polonia și Cehia pot fi cele mai relevante exemple a dorinței popoarelor de a nu promova omogenizarea, federalizarea și centralizarea, optând pentru identitate națională, creștinism și progres prin promovarea propriilor tradiții”, a concluzionat Cristina-Emanuela Dascălu.
Pentru prima dată după decenii de consens administrat, Portugalia pare pregătită să decidă în mod deschis ce fel de schimbare își dorește și cine are legitimitatea de a o conduce.