La doar câteva zile înainte ca starea sa de sănătate să se înrăutățească iremediabil, Ion Iliescu, primul președinte al României post-decembriste, a lăsat în urmă un interviu ce poate fi considerat testamentul său spiritual. Într-o discuție sinceră și lipsită de menajamente, acesta a vorbit despre viață, moarte, recunoștință și dragostea de-o viață pentru soția sa, Nina. Mărturisirile sale dezvăluie nu doar omul din spatele titlurilor politice, ci și modul în care un lider își privește sfârșitul.
Confesiunea finală a lui Ion Iliescu despre viață și moarte
Cu doar câteva zile înainte ca boala să-l răpună și să fie internat în spital, Ion Iliescu a făcut o mărturisire care va rămâne în istorie. Primul președinte al României de după Revoluția din 1989 și-a deschis sufletul în fața fostului său consilier, Ionuț Vulpescu, într-un interviu ”testament” despre viață, moarte, loialitate și femeia care i-a fost alături vreme de 74 de ani.
Cu o resemnare calmă, aproape sfidătoare în fața destinului, Ion Iliescu și-a rememorat existența – cu succese și eșecuri, cu oameni care l-au susținut și cu decizii ce au schimbat România. În acele ultime cuvinte, el a vorbit despre cum privește sfârșitul, ce l-a ținut în viață atâția ani și de ce nu se teme de moarte.
„Îți e frică de moarte atunci când trăiești frustrat că nu ai făcut ce ai fi vrut și nu mai ai timp să salvezi ceva din ceea ce ai gândit pentru tine sau pentru alții. Dar eu am făcut tot ce mi-a stat în putere pentru România, și nu am vreo părere de rău că nu am apucat să îi ofer un drum euroatlantic și democratic. Dimpotrivă. În rest, moartea e o experiență metafizică”, mărturisea Ion Iliescu.
Secretul longevității și dragostea de-o viață
Fostul președinte a vorbit și despre ceea ce el numea „secretul longevității sale” – o viață trăită cu intensitate, dar și cu simplitate.
„Nu mi-a fost frică de viață, și poate tocmai asta face relația cu moartea să fie una decentă (…) Am trăit viața cu multe viteze, vârste, vocații. Nimeni nu decide pentru sine cât trăiește. Am trăit ce mi s-a dat și ce am construit. Cu siguranță, faptul că nu am avut acces la social-media mi-a prelungit viața. (…)”, spunea el cu umor amar.
Iar gândurile sale nu puteau fi complete fără un omagiu adus celei care i-a fost sprijin de-o viață întreagă:
„Îi sunt recunoscător Ninei, partenerul meu de drum lung. Viața noastră împreună nu a fost despre noi, decât la această senectute. A fost despre alții, despre România, despre societatea pe care am vrut să o lăsăm în urma noastră, lucidă și rațională”, a încheiat Ion Iliescu.