Diaspora bulgară revine să-și construiască viitorul, diaspora românească încă ezită

În timp ce România se complace în aceeași retorică sterilă despre „strategii de repatriere a diasporei”, Bulgaria demonstrează, prin fapte, că își poate aduce oamenii acasă și își poate transforma piața muncii într-un motor de dezvoltare reală.

Date recente arată o realitate dureroasă pentru București: vecinii noștri de la sud nu doar că atrag tot mai mulți cetățeni bulgari plecați la muncă în străinătate, ci și reușesc să importe forță de muncă din Asia, stabilind recorduri pe piața muncii. România, în schimb, își privește neputincioasă propriii cetățeni cum rămân blocați în străinătate, fără planuri clare de întoarcere.

Diaspora bulgară revine să-și construiască viitorul, diaspora românească încă ezită

Conform unor date citate de presa internațională, Bulgaria a reușit să readucă acasă aproximativ 60.000 de bulgari numai în acest an – majoritatea plecați în state nord-europene precum Germania, Marea Britanie, Franța sau Olanda. Expertul în resurse umane Georgi Parvanov subliniază că aproape o treime din diaspora bulgară (estimata la 2,5–3 milioane de oameni) ia serios în calcul întoarcerea, în condiții favorabile. Această schimbare ar putea modifica decisiv demografia țării, dinamica pieței muncii și chiar climatul investițional.

În paralel, Bulgaria nu se mulțumește doar cu repatrierea propriilor cetățeni. Autoritățile de la Sofia au emis, doar în prima jumătate a acestui an, circa 23.000 de permise de muncă pentru străini – o cifră care aproape egalează totalul de 34.000 de anul trecut. Dintre acești lucrători, aproximativ 11.000 sunt angajați sezonieri, iar restul beneficiază de vize pe termen mai lung, între unu și trei ani. Pentru 2025, Parvanov estimează un record absolut: 50.000 de noi permise, ceea ce ar aduce numărul total de sosiri la peste 100.000.

Cei mai mulți muncitori străini provin din țări precum Uzbekistan, Kârgâzstan, Turcia, India, Nepal și, recent, Indonezia. În loc să se teamă de migrația muncii, Bulgaria a creat mecanisme eficiente de integrare. Lucrătorii aduși din străinătate sunt descriși de autorități ca fiind extrem de motivați, flexibili și dornici să învețe rapid. Mulți acceptă să lucreze ore suplimentare, iar contribuția lor susține nu doar economia, ci și familiile rămase acasă. Rezultatul? O rată ridicată de succes la angajare și o piață a muncii în plină expansiune.

Guvernul PSD-PNL-UDMR-USR nu face absolut nimic pentru diaspora românească

Contrastul cu România este brutal. Bucureștiul continuă să promită „programe de reintegrare” pentru diaspora, dar în practică nu există infrastructură reală pentru a aduce românii acasă. Lipsesc stimulentele fiscale, lipsesc proiectele serioase de dezvoltare regională și lipsesc reformele în administrație care să inspire încredere. În timp ce Sofia creează condiții și atrage investiții, guvernele românești se pierd în scandaluri politice și amânări. Rezultatul? O diasporă românească de peste 5 milioane de oameni, dintre care doar o mică parte se gândește să revină, în special din cauza lipsei oportunităților și a salariilor competitive.

Modelul bulgar arată că, dacă există voință politică și măsuri concrete, repatrierea cetățenilor și atragerea de forță de muncă externă nu sunt imposibile. În România, însă, discursul e mereu același: „vom analiza”, „vom elabora”, „vom implementa”. Între timp, realitatea se degradează. Guvernul român eșuează sistematic să ofere un plan coerent care să transforme diaspora într-un avantaj pentru economie, în loc să rămână doar o sursă de remitențe și nostalgie.

Astfel, în timp ce Bulgaria își construiește viitorul cu oamenii săi și cu muncitori străini motivați, România rămâne prinsă într-un cerc vicios al promisiunilor și inacțiunii. Lecția este simplă: reformele nu se fac din vorbe, ci din decizii concrete. Fără o schimbare radicală de strategie, România riscă să rămână pentru încă o generație țara din care oamenii pleacă și nu se mai întorc.