Diploma de Doctor Honoris Causa, acordată profesorului Ioan Zugrăvescu, exponatul lunii august la Muzeul UAIC

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Un document care certifică recunoașterea internațională a unuia dintre cei mai importanți chimiști români ai secolului XX este exponatul lunii august la Muzeul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Diploma de Doctor Honoris Causa, acordată profesorului Ioan Zugrăvescu de Universitatea din Nantes, readuce în atenția publicului povestea unui savant ieșean care a contribuit decisiv la dezvoltarea chimiei organice și la formarea unei școli de cercetare apreciate la nivel mondial.

Ioan Zugrăvescu a fost unul dintre cei mai importanți chimiști români și membru corespondent al Academiei Române. Profesorul a activat timp de aproape două decenii la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și la Institutul „Petru Poni”.

Exponatul lunii august la Muzeul UAIC

Muzeul Universității „Alexandru Ioan Cuza” aduce în atenția publicului, în luna august, un document cu o valoare istorică și academică deosebită. Este vorba despre diploma de Doctor Honoris Causa acordată profesorului Ioan Zugrăvescu de Universitatea din Nantes, în data de 26 mai 1973, distincție care reflectă recunoașterea internațională de care s-a bucurat unul dintre cei mai importanți chimiști români ai secolului XX.

02:00, 28 Jul 2026

Exponatul lunii august la Muzeul Mitropolitan Iași: o pereche de paftale din argint și sidef, vechi de peste două secole

Exponatul lunii marchează parcursul impresionant al unui cercetător ieșean și contribuția pe care acesta a avut-o la dezvoltarea chimiei organice românești și la formarea unor generații întregi de specialiști.

Ioan Zugrăvescu s-a născut la Iași, în anul 1910. După absolvirea studiilor liceale la Brașov, și-a continuat pregătirea la Facultatea de Științe a Universității din București, unde a obținut, în 1931, licența în științe fizico-chimice.

Pasiunea pentru cercetare l-a condus către studiile doctorale, iar în 1934 și-a susținut teza intitulată „Acțiunea compușilor organo-magnezieni asupra amidelor N-disubstituite ale acidului beta-fenilacetic”, sub îndrumarea profesorilor Ștefan Minovici și Nicolae Maxim.

Cariera sa universitară a început la Laboratorul de Chimie Organică al Universității din București, unde a activat ca preparator, bibliotecar și ulterior asistent, punând bazele unei activități științifice care avea să se întindă pe parcursul a peste patru decenii.

Ioan Zugrăvescu a fost profesor la universitatea ieșeană timp de aproape două decenii

În anul 1937, Ioan Zugrăvescu a devenit director al Secției de Biochimie a Institutului „Victor Babeș”, unde a desfășurat cercetări privind biochimia celulară, în special asupra celulelor maligne.

Ulterior, a ocupat funcții didactice și de cercetare la Universitatea din București, Institutul de Industrii Alimentare și Institutul Tehnic din Galați, iar între 1950 și 1952 a coordonat activitatea unei secții din cadrul Institutului de Cercetări Antibiotice.

Un moment decisiv al carierei sale s-a produs în 1956, când a fost transferat la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde a devenit profesor titular al Catedrei de Chimie Organică. Aici avea să pună bazele uneia dintre cele mai importante școli românești de cercetare în domeniul chimiei organice.

În paralel, profesorul a activat și la Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni”, unde a ocupat funcția de director științific și a coordonat numeroase proiecte de cercetare.

Activitatea științifică a lui Ioan Zugrăvescu este strâns legată de studiul chimiei N-ilidelor, domeniu în care a obținut rezultate recunoscute la nivel internațional.

Cercetările sale au dus la sinteza unor compuși heterociclici cu proprietăți bacteriostatice, analgezice și hipotensoare, la dezvoltarea unor polimeri heterociclici și la studiul unor substanțe cu potențial anticonvulsivant.

Profesorul ieșean a publicat peste 200 de lucrări științifice, intrate în circuitul academic internațional, iar împreună cu cercetătoarea Magda Petroveanu a realizat monografia „Chimia N-ilidelor”, lucrare tradusă în limba engleză și publicată de prestigioasa editură McGraw-Hill.

Ioan Zugrăvescu a participat și la dezvoltarea industriei farmaceutice românești, implicându-se în realizarea unor medicamente de sinteză și în organizarea producției de acid salicilic la fabrica de medicamente din Iași.

Prestigiul de care s-a bucurat profesorul Ioan Zugrăvescu a fost confirmat prin numeroase distincții academice.

În anul 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar doi ani mai târziu a obținut titlul de doctor docent în chimie.

Recunoașterea internațională a venit în 1973, când Universitatea din Nantes i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa, una dintre cele mai importante distincții academice oferite unui cercetător.

Diploma acordată de universitatea franceză, păstrată astăzi în patrimoniul Muzeului Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, reprezintă exponatul lunii august și ilustrează aprecierea de care s-a bucurat profesorul român în mediul științific european.