Directorul unicei Grădini Botanice a dialogat despre istoricul grădinii, manifestările ştiinţifice, expoziţiile tradiţionale organizate, dar şi despre colecţiile şi exemplarele unicat existente, în Platoul BZI LIVE – FOTO/ VIDEO

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne pe Google News

Miercuri, 4 martie 2020, la 13.00, în lumina reflectoarelor Studioului BZI LIVE a fost programată o ediție cel are în prim-plan pe prof. univ. dr. Cătălin Tănase – Facultatea de Biologie, prorector pentru programe de masterat şi studii doctorale dar, mai important, director al unicei Grădini Botanice Anastasie Fatu a Universităţii Alexandru Ioan Cuza (UAIC). Temele care au fost abordate cu universitarul s-au axat pe: istoricul Grădinii, colecţiile şi exemplarele unicat existente aici, manifestările ştiinţifice, de cercetare respectiv expoziţiile tradiţionale organizate şi care atrag zeci de mii de vizitatori, proiecte, investiţii şi activităţi ale deosebitului colectiv pe care-l coordonează. De precizat că, Grădina Botanică Anastasie Fatu din Iaşi este cea mai veche de acest gen din România. Astfel, despre expozițiile de crizanteme, flori exotice, de flori și semințe s-a mai dialogat, acestea având un susces uriaș la public.

Istoricul celei mai vechi grădini botanice din ţară

De precizat că, Grădina Botanică Anastasie Fatu din Iaşi este cea mai veche de acest gen din România. Astfel, prima grădina botanică, înfiinţată în 1856 de Anastasie Fatu la Râpă Galbenă, a existat până la moartea creatorului ei, în 1886, când terenul a fost vândut de către urmaşii lui. O stradă situată aici perpetueza memoria lui Anastasie Fatu. Mai departe, în 1873, Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi înfiinţează o a doua grădină botanică, în apropiere de cea veche. Sarcina de organizare a acesteia revine lui Dimitrie Brândză, iar majoritatea plantelor au fost donate de către Anastasie Fatu.

Unele dintre plantele cultivate atunci mai există şi astăzi, în curtea Muzeului de Istorie Naturală pe actualul Bulevard Independenţei. În 1870, Universitatea Alexandru Ioan Cuza hotărăşte să construiască ea însăşi o grădina botanică, în spaţiul actual al Universităţii de Medicină şi Farmacie, care este extinsă în 1876. Dar, pentru că nici acum aceasta nu corespundea standardelor de învăţământ, se planifica crearea uneia în spatele Palatului Culturii, care însă nu este finalizata din lipsă de fonduri, iar ulterior din pricina Primului Război Mondial. Astfel, în 1921, profesorul Alexandru Popovici înfiinţează o grădina botanică nouă în spatele clădirii Universităţii noi, unde construieşte şi mici sere, folosite pentru creşterea plantelor tropicale. Această locaţie se păstrează pentru mai bine de 40 de ani, până în 1963. În acest an se hotărăşte mutarea grădinii în spaţiul actual, pe Dealul Copoului, sub supravegherea profesorului Emilian Topa, pentru că aceasta să satisfacă cerinţele de învăţământ.

Un univers al plantelor şi arborilor din întreaga lume

În anul 1973, directoratul instituţiei a fost preluat, neremunerat, de botanistul ieşean Mandache Leocov: „Mi-au spus că au nevoie de mine un an, un an şi jumătate. Eram îndrăgostit de plante, făcusem doctoratul în botanica agricolă. Un an s-a transformat în 17 ani. Grădina avea atunci 43 de hectare, am lăsat-o cu 105 hectare. Cu excepţia unei suprafeţe de şase hectare, toate terenurile pe care le-am preluat erau neproductive, aride.

Marea majoritate erau aşa de degradate că le-a abandonat Gostat-ul. Am făcut împrejmuirea, extinderea reţelei de ape, de drumuri, am stins ravenele, am făcut lacurile, centrele gospodăreşti. Vreo patru ani am organizat serele Grădinii Botanice. O parte din serele de arbori tropicali sunt tot din vremea mea. Expoziţia de crizanteme tot eu am început-o”, rememora Leocov. Acesta a publicat, în 1988, alături de Emilian Topa, Ion Sârbu, Ionel Lupu, Rodica Rugină şi Corneliu Tăbăcaru, lucrarea de referinţă Ghidul Grădinii Botanice, largind în acelaşi timp sfera de relaţii a instituţiei universitare cu alte grădini botanice din lume. Astăzi, Grădina Botanică din Iaşi acoperă o suprafaţă de aproximativ 100 de hectare, fiind una din cele mai mari din Europa.