Actrița Loretta Swit, cunoscută publicului din întreaga lume pentru rolul Margaretei în serialul de succes MASH, a murit vineri, la vârsta de 87 de ani.
Loretta Swit, actrița din MAS*H, s-a stins din viață la 87 de ani
Trista veste a fost confirmată de publicistul ei, Harlan Boll, care a precizat că decesul a survenit „din cauze naturale suspecte”, imediat după miezul nopții, la domiciliul artistei din New York City.
Dispariția ei lasă un gol imens în lumea artistică, Swit fiind considerată una dintre cele mai respectate și iubite figuri ale televiziunii americane din anii ’70 și ’80.
Conform Daily Mail, familia a fost alături de ea în ultimele clipe, însă nu au fost făcute publice informații suplimentare despre starea de sănătate care ar fi putut contribui la deces.
O carieră dedicată artei și unui personaj legendar
Loretta Swit a devenit un nume emblematic în cultura pop datorită interpretării sale de excepție în serialul MASH*, care a rulat între 1972 și 1983. A apărut în 240 dintre cele 251 de episoade, o performanță impresionantă care i-a adus două premii Emmy și consacrarea definitivă în istoria televiziunii. Serialul, inspirat din filmul din 1970 regizat de Robert Altman, era plasat în timpul Războiului din Coreea și prezenta viața unei echipe de medici și asistente americane dintr-un spital militar fictiv, îmbinând elemente de comedie și dramă.
Rolul său, cel al unei asistente-șefe riguroase, dar cu o profundă umanitate, a devenit rapid unul dintre cele mai îndrăgite de public. De-a lungul anilor, Swit a continuat să joace în teatru și să susțină diverse cauze umanitare, rămânând activă și apreciată chiar și după încheierea serialului.
Impact cultural uriaș și o lecție de umanitate prin umor
Episodul final al serialului MASH*, difuzat în 1983, în care Loretta Swit a avut o apariție esențială, a fost urmărit de peste 105 milioane de telespectatori, stabilind un record de audiență care a rămas neegalat mult timp. Serialul a fost recompensat cu 14 premii Emmy, a primit 109 nominalizări și a câștigat un prestigios premiu Peabody în 1975.
Swit a reflectat adesea asupra succesului acestui proiect, explicând că umorul era o formă de supraviețuire pentru personajele din serial: „Râsul și umorul erau apărarea noastră împotriva faptului că stăteam în sânge și lucram pe corpuri care erau destul de tinere pentru a fi la școală”.