Ipocrizia unei investiții sau cum gestionăm risipitor banii publici în numele dezvoltării durabile

În condițiile în care dezvoltarea durabilă și protecția mediului au devenit obiective esențiale la nivel european și global, autoritățile locale din România se confruntă cu provocarea implementării unor proiecte care să răspundă acestor standarde. Din păcate, realitatea este adesea mult mai complicată și, uneori, chiar paradoxală.

Un exemplu recent care ilustrează acest fenomen este proiectul unei platforme comunale de depozitare a dejecțiilor. Conceput pentru a sprijini micii fermieri și a proteja mediul înconjurător, proiectul a beneficiat de fonduri substanțiale, de studii de fezabilitate elaborate cu minuțiozitate și de o monitorizare pe o perioadă de cinci ani. La prima vedere, o realizare lăudabilă, care promitea să aducă beneficii concrete și pe termen lung comunității locale.

Un proiect cu impact real, dar cu final incert

Platforma de depozitare a dejecțiilor este o investiție esențială pentru orice zonă cu activitate zootehnică, deoarece asigură gestionarea corectă a deșeurilor, prevenind contaminarea apelor freatice și a solului. În plus, prin dotarea primăriei cu utilaje specializate, proiectul oferea o resursă utilă și pentru alte activități comunitare, sporind eficiența gestionării resurselor locale.

Durata de viață a unei astfel de infrastructuri se estimează în mod normal la cel puțin două decenii, perioadă în care investiția ar trebui să aducă un impact pozitiv continuu. Totuși, în urma încheierii perioadei de monitorizare, am asistat la o decizie surprinzătoare: schimbarea completă a destinației platformei, prin instalarea de panouri solare pe același amplasament.

Paradoxul schimbării de direcție

Energia regenerabilă este, fără îndoială, o prioritate în tranziția către un model energetic sustenabil. Totuși, conversia intempestivă a unei infrastructuri deja funcționale și vitale pentru comunitate într-o instalație fotovoltaică pune sub semnul întrebării atât raționalitatea deciziei, cât și capacitatea administrativă de a planifica coerent.

Această schimbare indică, din păcate, o lipsă de strategie pe termen lung și o tendință de a reseta proiectele la fiecare ciclu electoral sau perioadă de finanțare. În loc să se maximizeze beneficiile investiției existente, se preferă inițierea unor noi proiecte fără continuitate, care generează costuri suplimentare și, implicit, risipă de fonduri publice.

Consecințele asupra comunității și mediului

Efectele acestei abordări se resimt imediat în comunitățile locale. Fermierii, care contau pe infrastructura de depozitare pentru a-și desfășura activitatea în condiții legale și ecologice, se văd privați de un suport esențial. Riscul de poluare crește, iar imaginea unei administrații eficiente are de suferit.

Mai mult, această practică de alternare a proiectelor din cinci în cinci ani afectează încrederea cetățenilor și a investitorilor în capacitatea autorităților locale de a administra corect și responsabil fondurile publice. Banii europeni, oricât de importanți și necesari, sunt transformați astfel în instrumente de imagine politică, fără a genera rezultate sustenabile.

Apel la responsabilitate și viziune

Este esențial ca autoritățile să înțeleagă că dezvoltarea durabilă presupune continuitate, responsabilitate și o planificare riguroasă, nu doar lansarea unor proiecte cu titluri sonore. O infrastructură complexă, cum este platforma de depozitare a dejecțiilor, nu trebuie să fie obiectul unor decizii arbitrare, ci să fie integrată într-un plan coerent de dezvoltare regională, care să asigure folosirea optimă a resurselor pe termen lung.

În acest sens, transparența deciziilor, consultarea reală a comunității și respectarea angajamentelor asumate sunt pilonii unei bune guvernanțe. Doar astfel vom putea transforma fondurile publice în investiții veritabile, cu impact pozitiv real și durabil.

Propuneri și apel la responsabilitate

Pentru a depăși această spirală a deciziilor inconsistente, este necesară o serie de măsuri clare: instituirea unor planuri strategice integrate pe termen lung, care să asigure continuitatea proiectelor și să prioritizeze nevoile reale ale comunităților; transparență totală în gestionarea fondurilor publice, inclusiv rapoarte periodice accesibile cetățenilor; implicarea activă a fermierilor, a experților în mediu și a societății civile în procesul decizional; și nu în ultimul rând, o monitorizare independentă, care să prevină risipa și să garanteze respectarea scopului inițial al investițiilor. Fac un apel ferm către autorități să adopte aceste principii și către mass-media, societatea civilă și cetățeni să-și exercite rolul de supraveghetori și promotori ai unei administrații responsabile. Doar printr-un efort comun putem transforma banii publici în adevărate investiții pentru un viitor sustenabil și echitabil.