Dunărea a scos la iveală fundațiile unui pod roman construit de Constantin cel Mare. Ruinele se află lângă Corabia

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Nivelul extrem de scăzut al Dunării a scos la vedere fundații ale Podului lui Constantin cel Mare, construit în anul 328 între Oescus și Sucidava.

Scăderea excepțională a nivelului Dunării a oferit arheologilor bulgari posibilitatea de a observa direct vestigii ale Podului lui Constantin cel Mare, una dintre cele mai importante construcții romane ridicate la Dunărea de Jos.

Dunărea a scos la iveală fundațiile unui pod roman construit de Constantin cel Mare

Fundațiile devenite vizibile se află în apropierea satului Gigen, cunoscut în perioada romană drept zona orașului Ulpia Oescus, pe malul bulgăresc al Dunării. O echipă a Muzeului Regional de Istorie din Plevna a documentat vestigiile din aer, folosind drone pentru fotografierea și urmărirea aliniamentului structurilor.

Informația a fost relatată de Reuters, care precizează că nivelul excepțional de scăzut al fluviului a expus o parte dintre fundațiile vechiului pod.

Descoperirea nu înseamnă însă că podul a fost găsit abia acum. Vestigiile sale sunt cunoscute de cercetători de mult timp, iar investigațiile arheologice și geofizice au reconstituit deja o parte importantă din traseul construcției.

11:08, 11 Aug 2026

Funcționarea Unității 2 de la Cernavodă, în pericol de oprire din cauza Dunării. „Este inevitabil”, avertizează autoritățile

Universitatea din București confirmă că Podul lui Constantin cel Mare lega Oescus, localizat la Ghighen, în Bulgaria, de Sucidava, în zona Celei a actualului oraș Corabia.

Ce arată acum apele retrase ale Dunării

Nivelul scăzut al Dunării nu a făcut să apară un pod intact, ci a permis observarea directă a unor structuri care, în mod normal, sunt acoperite de apă.

Arheologii de la Muzeul Regional de Istorie din Plevna au fotografiat și documentat din aer vestigiile din apropierea localității Gigen. Cercetătorii au urmărit dispunerea fundațiilor vizibile și au evaluat starea acestora.

Pavel Popov, reprezentant al Muzeului Regional de Istorie din Plevna, a descris pentru Reuters importanța momentului pentru cercetarea arheologică.

„Pentru arheologi, aceste momente sunt extrem de valoroase, deoarece natura scoate pentru scurt timp la iveală un obiect care, în cea mai mare parte a timpului, este ascuns sub Dunăre. Ne oferă o oportunitate rară de a-l observa, documenta și studia în mediul său real”, a spus Pavel Popov.

Podul nu este, prin urmare, o construcție necunoscută care a fost descoperită în august 2026. Apariția fundațiilor la suprafață reprezintă o ocazie rară de documentare directă a unor vestigii deja cunoscute.

Podul roman lega Bulgaria de teritoriul actual al României

Podul lui Constantin cel Mare a fost construit între Ulpia Oescus și Sucidava, două importante puncte ale sistemului roman de la Dunărea de Jos.

Oescus se afla pe teritoriul Bulgariei actuale, în apropierea localității Gigen, iar Sucidava era situată pe malul nordic al Dunării, la Celei, în actualul municipiu Corabia.

Universitatea din București arată că podul se întindea pe mai mult de 2.400 de metri, traversând atât albia Dunării, cât și zona de luncă din fața Sucidavei. Cercetările interdisciplinare au contribuit la identificarea traseului și la înțelegerea structurii sale.

Lungimea impresionantă a construcției trebuie înțeleasă în contextul geografiei zonei. Podul nu traversa doar cursul de apă, ci continua peste terenurile joase și inundabile până la punctul de legătură cu Sucidava.

Construcția avea o importanță strategică majoră. Prin intermediul ei, armatele romane puteau traversa Dunărea și puteau transporta provizii și materiale către teritoriile aflate la nordul fluviului.

Când a fost construit Podul lui Constantin cel Mare

Cercetările istorice și arheologice plasează construirea podului în vara anului 328. Universitatea din București precizează că inaugurarea s-ar fi produs, foarte probabil, la 5 iulie 328, în contextul prezenței împăratului Constantin cel Mare la Oescus, menționată de sursele literare antice.

Podul este menționat de istoricul roman Sextus Aurelius Victor, iar importanța sa a fost păstrată în surse istorice ulterioare.

Construcția trebuie privită în contextul politic și militar al domniei lui Constantin. La mai multe decenii după retragerea administrației romane din provincia Dacia, Dunărea continua să reprezinte o frontieră strategică pentru Imperiul Roman.

Ridicarea unui pod de asemenea dimensiuni permitea deplasarea rapidă a trupelor și a resurselor către nordul fluviului.

Cercetarea publicată de Universitatea din București arată că podul reprezenta una dintre cele mai lungi construcții de acest tip din Antichitate.

Cercetătorii au identificat zeci de urme ale pilonilor

Vestigiile podului au fost investigate și cu tehnologii moderne. În 2017, specialiștii au realizat măsurători batimetrice cu sonare multibeam și au identificat 27 de posibile urme ale pilonilor pe fundul Dunării.

Aceste urme sunt dispuse pe un traseu liniar de aproximativ 820 de metri, iar distanța medie dintre ele este de circa 30 de metri.

Cercetarea nu s-a limitat la albia fluviului. În toamna anului 2022, investigațiile magnetometrice efectuate în zona de luncă de pe malul stâng al Dunării au identificat alte șapte anomalii considerate asociate pilonilor podului. Acestea se întind pe aproximativ 210 metri și se aliniază cu portalul nordic al construcției și cu structurile detectate în albia fluviului.

Datele au permis cercetătorilor să reconstituie cu mai multă precizie traseul vechii construcții.

Scăderea Dunării oferă o imagine rară asupra vestigiilor

Apariția fundațiilor în apropierea localității Gigen este legată direct de nivelul foarte scăzut al Dunării. Reuters relatează că seceta severă și valurile de căldură care au afectat Europa au contribuit la reducerea importantă a nivelului fluviului.

Pentru arheologi, situația oferă o fereastră rară pentru documentarea directă a vestigiilor. Pentru navigație și ecosistemul Dunării, nivelul foarte scăzut al apei reprezintă însă o problemă majoră.

Când nivelul fluviului va crește din nou, o parte dintre structurile observate acum vor reveni sub apă. Cercetătorii dispun însă deja de imagini aeriene, măsurători batimetrice și date magnetometrice care permit continuarea studiului monumentului.

Astfel, Podul lui Constantin cel Mare nu a fost redescoperit în 2026, ci a devenit temporar mai ușor de observat. Retragerea apelor a făcut vizibile structuri care oferă încă o imagine asupra unei construcții ridicate în urmă cu aproape 1.700 de ani, între Oescus și Sucidava.