Mona Moldovanu a petrecut aproape trei decenii pe scena Operei Naționale Române din Iași. Fosta prim-balerină regretă că nu a apucat să interpreteze un singur rol
După 31 de ani petrecuți pe scena Operei Naționale Române din Iași, Mona Moldovanu spune că nu pensionarea a fost cea mai grea parte, ci felul în care aceasta s-a produs. Fosta balerină consideră că artiștii care își dedică întreaga viață scenei merită un moment de recunoaștere la final de drum, însă la Iași astfel de gesturi lipsesc. La 57 de ani, artista vorbește despre cariera sa, despre dorul de scenă, dar și despre singurul rol pe care regretă că nu a apucat să îl interpreteze vreodată.
Fosta prim-balerină Mona Moldovanu vorbește despre momentul pensionării după 31 de ani de carieră
Pentru public, baletul înseamnă grație, eleganță și spectacole care durează câteva ore. În spatele cortinei însă se ascund ani întregi de disciplină, sacrificii și muncă dusă până la limita rezistenței fizice. Pentru artiștii care își dedică întreaga viață scenei, momentul retragerii poate reprezenta una dintre cele mai dificile etape. După zeci de ani în care identitatea lor a fost legată de dans, aplauze și lumina reflectoarelor, urmează inevitabila întrebare: ce vine după?
Mona Moldovanu, fostă prim-balerină a Operei Naționale Române din Iași, a petrecut 31 de ani pe scenă. Astăzi, la 57 de ani, vorbește deschis despre finalul carierei, despre dorul de scenă, despre libertatea descoperită după pensionare și despre singurul rol pe care nu a reușit niciodată să îl interpreteze.
Mona Moldovanu a urcat pentru prima dată pe scena Operei din Iași în anul 1987. A rămas acolo peste trei decenii, până la pensionarea sa la vârsta de 48 de ani.
Deși pentru mulți artiști momentul retragerii poate fi unul traumatizant, fosta balerină spune că a privit această etapă ca pe un proces firesc.
„În 1987, am urcat pe scena Operei Naționale din Iași și am ieșit la pensie după 31 de ani de dans, la 48 de ani. Adevărul este că, după 45 de ani, începi să observi schimbările legate de corpul tău. Uneori, simți că nu te mai ascultă corpul. La noi, la femei, apar și monturile. Este normal, nu a fost un șoc pentru mine. În cariera asta ori ești bun și faci față, ori trebuie să ieși la pensie. Nu am regretat niciodată asta, este ceva firesc pentru un artist”, a povestit Mona Moldovanu pentru reporterii BZI.
Aceasta regretă că nu și-a luat rămas bun de la public așa cum ar fi trebuit
:format(webp)/https://bzi.ro/wp-content/uploads/2026/06/balerina-5.jpeg)
Artista își amintește că ultimul său spectacol pe scena Operei din Iași a fost „Lacul Lebedelor”, unde interpreta rolul Reginei.
„În acea perioadă, manager era Rancea (Beatrice Rancea – n.r.), iar eu, având curajul să deschid gura și să spun lucrurilor pe nume, era clar deja că va trebui să mă pensionez. Pentru mine, ultimul spectacol de pe scena Operei din Iași a fost «Lacul Lebedelor», aveam rolul Reginei acolo. Dacă stau să mă gândesc, nu m-am simțit nicio secundă copleșită, nici nu am avut timp, am fost luată pe repede înainte”, a mai spus fosta balerină.
Deși privește cu seninătate încheierea carierei, Mona Moldovanu spune că există un lucru care a dezamăgit-o de-a lungul anilor, și anume lipsa unui moment de omagiere pentru dansatorii care își încheie activitatea. În opinia sa, fiecare artist merită un ultim rol care să îi pună în valoare întreaga experiență și o despărțire demnă de scenă.
„Îmi pare foarte rău că, la Iași, nu s-a organizat niciodată ceva pentru dansatorii care ies la pensie. Să fii distribuit într-un rol care să ți se potrivească perfect, mai mare sau mai mic, dar să fii pus în valoare. E important să ai un final frumos, să simți că ești apreciat și omagiat cumva, dar nu se întâmplă. Așa se face peste tot, în marile instituții. Din păcate, la noi nu e cazul. Nu am niciun regret așa mare din perioada aceea a vieții, am lucrat cu maeștri de balet extraordinari. Am avut colegi minunați”, a continuat aceasta.
În prezent, este profesoară de balet pentru copiii aflați la început de drum
Deși au trecut ani de la retragere, emoția scenei continuă să o însoțească. Mona Moldovanu mărturisește că, uneori, este suficient să privească fotografiile din perioada activității sale pentru a retrăi senzațiile de atunci. Mai mult decât atât, fosta balerină spune că îi lipsește inclusiv efortul fizic pe care altădată îl considera normal.
„Într-adevăr, mi-e dor de scenă, de emoția din sala de repetiții. Când mă uit la pozele de atunci, chiar mi se întâmplă să simt emoțiile pe care le trăiam atunci. E un sentiment incredibil. De multe ori, mi-e dor chiar și de oboseala simțită. În acea vreme, când mă întorceam acasă de la repetiții și simțeam că sunt foarte obosită, eram mulțumită de mine, mă gândeam că astăzi am muncit și am făcut ceva bine”, a declarat Mona Moldovanu.
După pensionare, Mona Moldovanu nu s-a îndepărtat de lumea dansului. Aproape imediat a început să lucreze cu copiii, activitate pe care o desfășoară și în prezent. Spune că acest lucru a ajutat-o să depășească mai ușor despărțirea de scenă și să rămână conectată la ceea ce a iubit toată viața. Aceasta spune că reușitele elevilor au devenit o nouă sursă de satisfacție.
„Cred că ce m-a ajutat cel mai mult a fost să lucrez cu copiii. Imediat după ce m-am retras, am început să lucrez cu cei mici și o fac și în prezent. Cumva, am rămas în această zonă. Mă pot bucura de dans în continuare. De multe ori, simt că trăiesc prin ei, prin reușitele lor și chiar și prin eșecuri. Dansez cu ei uneori, atât cât îmi permite corpul. E frumos să poți continua ceva ce iubești atât de mult. Copiilor nu le spun niciodată de durerea acestei meserii”, a povestit artista.
Singurul rol pe care regretă că nu l-a interpretat
:format(webp)/https://bzi.ro/wp-content/uploads/2026/06/balerina-2.jpeg)
Întrebată dacă există ceva ce regretă din întreaga sa carieră, răspunsul vine rapid. Nu spectacolele ratate sau dificultățile profesiei o urmăresc, ci un singur rol care nu a mai ajuns să fie interpretat.
„Dacă ar trebui să o iau de la capăt, fără vreo ezitare, aș alege tot baletul, dansul, în general, pentru că, la un moment dat, am cochetat și cu dansul sportiv. Mi-aș dori să am aceeași colegi. Totuși, asta contribuie enorm la cariera pe care ți-o construiești. De asemenea, familia care te susține, te sprijină și te înțelege. Noi, artiștii, avem unele zile mai dificile, în care poate chiar nu vrei să vezi pe nimeni și ești morocănos, iar familia mea mă știa și mă înțelegea întotdeauna. Nu poți să îi spui unui artist cum să se pregătească pentru momentul ăsta, e imposibil. Depinde de fiecare în parte. Pentru unii ar putea fi mai greu. Poate au regrete și sunt nemulțumiți cu ce au reușit să facă până la acel moment. Cred că singurul regret, dacă îl pot numi așa, a fost că nu am apucat niciodată să am rolul Carmen. S-a adus în discuție la un moment dat, dar nu s-a putut concretiza, pentru că am devenit mamă, iar după nu s-a mai făcut”, a recunoscut fosta balerină.
În rest, spune că și-ar dori poate doar să fi acordat mai mult timp vieții din afara scenei. Fosta balerină recunoaște că există întotdeauna loc pentru mai mult și mai bine, însă este împăcată cu parcursul său.
„Mi-ar fi plăcut uneori să nu fi fost atât de axată pe muncă, pe meserie. Abia acum, la pensie, simt acea libertate pe care atunci nu o aveam. Sunt fericită cu ce am realizat și mândră de cariera pe care mi-am construit-o. Sunt împlinită, știu că ar fi putut să fie mai bine, că aș fi putut lucra mai mult, studia mai mult. Noi, pe atunci, nu aveam internetul. Învățam doar din sală, de la maeștrii care erau foarte buni, dar mereu e loc de mai bine. Sunt împlinită cu tot ceea ce am realizat”, a povestit Mona Moldovanu, fostă balerină, reporterilor BZI.
Deși spune că este împăcată cu parcursul său profesional și că ar alege baletul din nou fără ezitare, fosta prim-balerină Mona Moldovanu crede că instituțiile culturale ar trebui să acorde mai multă atenție momentului în care artiștii ies la pensie, mai ales după ce și-au petrecut o mare parte a vieții pe scenă.
Poate nici acum nu este prea tarziu, cam CHIRICA si cei de la CJ IASI sa ii inchine prim balerinei MONA MOLDOVANU, un SHOW adevarat de retragere ! MERITA CU PRISOSINTA !
Daaaa, pe stadion!
Zici ca a inventat vreun medicament minune!
Foarte expresiva balerina!Cu tehnica perfecta,frumoasa ,temperament, muzicalitate ! Daca as fi directorul operei, i as propune sa faca coregrafii la unele spectacole .Tinerii balerini,ar avea multe de invatat de la profesionalismul si talentul ei mare .
Ce sa i ceri la un tractorist?
Iasi, localitatea in care Guta umple stadioane, iar baletul abia o jumatate de sala.
Pai CJ a.distrus tot sportul si cultura din Iasi. De asta nu e bine sa conduca Primaria nimic. Lasa piata sa decida. Are echipa din Iasi fani? Sa-si gaseasca sponsori. Are baletul fani? Sa se autofinanteze. Daca nu, n-are rost sa le bagi pe gat la ieseni ceva ce nu le place. Bine ca vand companii de interes national si pastreaza porcarii la care nu se uita nimeni.