Efectul Qatar

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

O întâlnire extrem de importantă va avea loc la Washington săptămâna viitoare. Benjamin Netanyahu se va confrunta cu Donald Trump. La capătul discuțiilor care vor avea loc în Salonul Oval, ni se va comunica că, în fine, s-a pus capăt sângerosului război din Gaza. În plan psihologic, terenul este pregătit. În scopul finalizării războiului din Gaza, un rol cheie l-a jucat Qatarul. Qatarul este cel care s-a substituit atât Israelului, cât și Statelor Unite și a reușit să negocieze cu Hamas o pace relativ convenabilă tuturor părților.

Nu este deloc întâmplător faptul că, înainte de a pleca peste ocean, Benjamin Netanyahu a pregătit opinia publică, furnizându-i două informații-cheie. Prima, extrem de sensibilă, este că, în curând, ostaticii rămași în viață, puțini la număr, vor fi puși în libertate. Desigur, în schimbul prizonierilor Hamas, care sunt întemnițați în Israel. Cea de-a doua informație-cheie este că numărul luptătorilor Hamas a fost redus substanțial, cei rămași în viață fiind foarte puțini, nemaiconstituind o masă critică și fiind foarte dificil de depistat.

La capătul acestui război, dincolo de laurii pe care și-i va așeza, la figurat, pe frunte Donald Trump, rămân însă câteva dosare deschise, pe care nici Israelul, nici Statele Unite și nici Qatarul nu le-au soluționat. Ce se va întâmpla în continuare cu Gaza? Fâșia Gaza este, în mare parte, distrusă și foarte greu, dacă nu cumva imposibil, de reconstruit într-o singură generație. Într-o proporție covârșitoare, cei mai mulți supraviețuitori sunt palestinieni care au trăit, în ultimii ani, așa cum au trăit sub o administrație Hamas. În viitor, locuitorii din Gaza vor trebui să-și aleagă propriii conducători și propriii administratori, cărora, sub asistență internațională, le revine dificila sarcină de a reface localitățile și de a-i pregăti pe palestinieni pentru o viață pașnică, care, cu certitudine, va fi atent monitorizată de către serviciile israeliene.

Situația, pe ansamblu, din Israel rămâne nesoluționată și, ca atare, tensionată. Pentru moment, nici autoritățile de la Tel Aviv și Ierusalim, și nici Autoritatea Palestiniană nu par dispuse să-și împartă teritoriul în așa fel încât să devină posibilă existența a două state. În ultimii 20-30 de ani, situația, în loc să se simplifice, s-a complicat, în sensul că un număr foarte mare de palestinieni și-au vândut terenurile unor israelieni, care și-au ridicat, în mod legitim, propriile așezări, astfel încât, în multe zone, nu mai există limite de marcație, harta teritoriilor deținute de israelieni și, respectiv, de palestinieni arătând ca un Schweizer și constituind, în sine, un pericol potențial. Această situație nu poate fi soluționată decât în câteva generații, în condițiile în care comunitățile de palestinieni și israelieni suferă de răni adânci și deschise.

În schimbul acceptării ofertei de pace, sunt sigur că lui Netanyahu i se va oferi, de către Donald Trump, o compensație. În sensul că va primi undă verde de la Washington să tranșeze militar situația din Yemen, unde mișcarea Houthi continuă să-și facă de cap, lansând în fiecare zi câte o provocare pe adresa Tel Avivului, sub forma unei rachete.