Foarte activă pe rețelele de socializare, Andreea Ibacka și-a surprins recent comunitatea online cu un clip video extrem de sincer, în care apare plângând. Prezentă la un cunoscut festival de muzică din România, actrița a avut ocazia să îl urmărească live pe Teddy Swims, artistul ale cărui piese i-au atins cele mai sensibile corzi ale sufletului.
Versurile profunde despre iubire, iertare și vindecare au declanșat o descărcare emoțională puternică, pe care vedeta a ales să nu o mai ascundă în spatele imaginii de persoană publică mereu perfectă.
„Îmi doream enorm să ajung la concertul lui Teddy Swims și realitatea a depășit așteptările. Vocea lui e atât de puternică, dar în același timp vulnerabilă… încât ai impresia că fiecare vers e trăit, nu doar cântat. Piesele vorbesc despre iubire, greșeli, speranță, vindecare, iar când le auzi live ajung direct acolo unde trebuie. Și nu încearcă să impresioneze, pur și simplu spun adevărul. M-am trezit cântând, zâmbind și, în câteva momente, plângând.
Fiindcă mi-a dat genul acela de emoție pe care nu o poți explica, doar o simți. Și cred că asta e magia concertelor live. Poți asculta aceeași piesă de sute de ori în căști, dar nu se compară cu momentul în care o trăiești alături de mii de oameni care respiră în același ritm cu tine. Un mare bravo și pentru sonorizare”, a explicat ea pe rețelele sociale.
Un an de la cumpănă: Detalii despre acel eveniment marcant numit Andreea Ibacka accident
Această descărcare de moment nu a fost una întâmplătoare, ci a coincis cu o aniversare simbolică și dureroasă. În urmă cu exact un an, pe 17 iulie, vedeta a trecut printr-o experiență la limita dintre viață și moarte. Acest moment dramatic, cunoscut public drept evenimentul Andreea Ibacka accident, s-a produs în timp ce se deplasa cu motocicleta prin oraș. Deși circula cu viteză regulamentară, impactul a trimis-o de urgență pe patul de spital.
Privind în urmă, fosta soție a lui Cabral recunoaște că acea zi i-a reconfigurat complet prioritățile și a făcut-o să înțeleagă cât de fragilă este existența umană.
„Anul trecut în 17 iulie zburam de pe motocicletă în urma unui accident rutier. Trebuia să-l văd pe Justin Timberlake tot la EC și n-am mai ajuns. Am ajuns la Spitalul de Urgență Floreasca, în schimb. Deși mergeam regulamentar, cu viteză mică (de oraș), nu totul depinde de noi. În câteva secunde am înțeles cât de fragilă e viața. Puteam să nu mai fiu. Dar am rămas. Cu o fractură mică. Plus recunoștință.”
Lecția vulnerabilității: „Nu-mi mai e rușine să plâng”
Dincolo de trauma fizică, care s-a vindecat relativ repede, ultimul an a adus transformări radicale pe plan personal pentru vedetă, inclusiv separarea de Cabral. Aceasta a mărturisit că procesul de vindecare al sufletului este mult mai lent și complex, însă a învățat să își accepte stările și să nu se mai teamă de judecata celor din jur.
„Anul acesta, tot pe 17 iulie (săptămâna trecută), ascultam live un artist preferat, pe Teddy Swims. Muzica lui îmi însoțește copiii la somn de ani de zile. Iar piesele lui sunt spectaculos de emoționante. M-am gândit mult la aniversarea asta de 1 an de la accidentul moto. Căzătura mea chiar a fost urâtă, periculoasă, așa că m-am întrebat și atunci și acum: Cum de m-a lăsat Dumnezeu aici, sănătoasă? Și sunt convinsă că a făcut-o cu un motiv. Am lucruri de trăit, multe de construit, oameni de iubit. Fiecare cumpănă vine cu o lecție. Uneori o înțelegem repede. Alteori e nevoie de timp ca s-o descifrăm. Viața mea s-a schimbat la 180 grade în doar 1 an. Un un care a venit cu foarte multe greutăți. Cotul rupt s-a vindecat repede. Sufletul…”
Asumându-și cele trei secunde de plâns din montajul video publicat, Andreea le-a transmis și un mesaj de susținere tuturor femeilor care simt presiunea socială de a fi mereu puternice:
„DA, mi-am permis să plâng în public zilele acestea. Deși nu vreau compasiune. Număr pe degete de câte ori am plâns la tv și – poate – niciodată până acum în social media. Nu voi face din asta un obicei, dar nici nu-mi mai e rușine să fiu vulnerabilă. Așa că am inclus într-un montaj video și 3 secunde în care plâng, în amintirea unui moment pe care l-am simțit mai profund decât pot povesti în cuvinte. A fost o seară în care am trăit un amalgam de emoții, toate reale și parte din poveste.
Și dacă există aici o altă femeie care citește și simte că trebuie să fie puternică în fiecare secundă a vieții ei doar pentru că este mamă, soție, fiică sau profesionistă… aș vrea să îi spun atât: nu trebuie. E ok să mai și plângem.
Acum:
– Dacă zâmbesc, cineva va spune că sunt prea bine.
– Dacă plâng, sunt prea sensibilă.
– Dacă aleg discreția, înseamnă că nu m-a afectat suficient.
– Dacă vorbesc despre viața personală, mă victimizez.
Adevărul e că toți vom avea întotdeauna o părere. Pertinentă sau nu. Dar eu vă mulțumesc mult vouă, celor care și-au luat 2 minute din timpul lor ca să-mi lase un gând bun! Nici nu știți ce important este.”