Emotivitatea exagerata. Care sunt cauzele si cum recunosti un hiperemotiv

Hiperemotivitatea este predispozitia de a reactiona exagerat la evenimentele din sfera emotionala. Ea se manifesta atat pe plan psihic, printr-o stare de disconfort si neliniste, nesiguranta, cat si pe pland fizic, prin tremur al vocii, roseata sau palparea fetei, tremuraturi, senzatie de slabiciune, uscaciunea gurii, palpitatii, uneori chiar si lesin, toate acestea fiind produse de dezechilibre la nivelul functionarii sistemului nervos vegetativ (in loc să fie in echilibru, domina fie sistemul nervos simpatic, fie cel parasimpatic).

Cum sa scapi de emotii cand trebuie sa tii un discurs in public

Cauzele hiperemotivitatii
Acestea reactii nu sunt neaparat pe un fond genetic, pot aparea si din cauza unor socuri in copilarie – lipsa de afectivitate in prima parte a vietii, blocaje emotionale, episoade de tristete prelungita , de o existenta profund afectiva si emotionala, intr-un cuvant de un grad inalt de empatie.

Credem ca evenimentele ne provoaca emotiile, dar e fals, pentru ca acelasi eveniment poate fi perceput diferit in functie de atitudinea noastra fata de el.  S-au facut experimente cu bebelusi. Li s-au dat jucarii, apoi li s-au retras brusc. Multi au plans, dar repede si-au gasit alta ocupatie. Bebelusii care mai tarziu s-au dovedit a fi hiperemotivi au plans cam 10 minute, ceea ce e mult.

Copiii stresati in copilarie de catre parinti invata sa reactioneze disproportionat emotional, le creste adrenalina. Dar prin autoanaliza, ei isi pot schimba aceste deprinderi, si sa isi controleze reactiile.

Portretul hiperemotivului
Hiperemotivii traiesc in paradox: pe de o parte resimt nevoia extrema de iubire, pe de alta parte sunt respinsi de anturaj, pentru ca nu sunt intelesi. De aceea, ei risca esecul profesional, familial, social sau in relatiile cu partenerii de gen opus.

Hiperemotivii sunt inteligenti si curiosi, creierul lor se dezvolta mai repede decat al altora, de aici intelepciunea unora, profunzimea.

Hiperemotivul are si un caracter exploziv, este calm, dar explodeaza pe moment, si apoi ii pare rau. Multi oameni se indeparteaza de ei din aceasta cauza. El explodeaza atunci cand se confrunta cu un eveniment pe care nu stie sa il gestioneze.

Hiperemotivii sunt interiorizati sau exteriorizati. Cei interiorizati acumuleaza emotii, si par cateodata fragili, cateodata taiosi si duri. Ei pot trece prin somatizare (din cauza ca nu exprima toate emotiile, simt dureri corporale). Cei exteriorizati reactioneaza mai mereu.

Hiperemotivul nu e bolnav, nu are tulburare mentala, ci are doar o structura temperamentala mai diferita, care poate fi bine optimizata. El poate parea capricios, instabil, dar nu este asa, ci problema e ca el resimte prea intens totul, atat emotiile pozitive cat si cele negative.

Efectul emotiilor negative asupra sanatatii noastre

Hiperemotivul poate sa dezvolte in timp si alte caracteristici, daca nu e inteles de mic de catre anturaj: timiditate, sociofobie, agorafobie, balbaiala, probleme de vorbire, de control al vocii, atacuri de panica, anxietate, ganduri de sinucidere, sentimente dureroase de inadaptare sociala,de singuratate, esec social si relational, respingere sociala.

Adesea fuge de ceilalti, se retrage in singuratatea sa, unde nimic nu-l mai poate ajunge. Desi au multe idei interesante, hiperemotivii tind sa fie stersi in societate. Se exprima bine pe internet, unde pot sa fie ei insisi fara teama de relationare directa, unde pot fugi imediat in singuratatea lor protectoare, ceea ce in real life nu e posibil.

Ei sunt nesiguri de valoarea lor. De multe ori refuza joburi bune, preferand joburi care nu ii solicita relational, desi mai prost platite, fara perspective.

Cum se poate corecta emotivitatea exagerata
Hiperemotivul poate ajunge sa se stapaneasca, prin autoanaliza, sa inteleaga cum sa isi dezamorseze emotia negativa. In primul rand, sa isi accepte conditia sa, faptul ca e mai usor de perturbat decat altii.

Este important sa inteleaga care sunt evenimentele ce declanseaza reactii disproportionate (emotii intense pozitive sau emotii intense negative). Sa isi analize trecutul, pentru a intelege cum s-a deprins el in trecut sa reactioneze disproportionat la evenimente la care altii ar fi reactionat normal.

Hiperemotivul trebuie sa inteleaga ca nu poate controla evenimentele declansatoare, dar isi poate foarte bine stapani reactiile. Nu evenimentele sunt problema, nici ceilalti, nici el insusi, ci singura problema e deprinderea cu controlarea reactiilor disproportionate.

E foarte util ca hiperemotivul sa clarifice „contractul” unei relatii, pana cand ajunge sa isi controleze bine reactiile, astfel incat clarificarile sa fie utile pentru toti.

In cazul emotivitatii exagerate ajuta terapia rational emotiva, cognitiv-comportamentala, tehnicile de relaxare, terapiile de expunere in vivo.

Cei ce reusesc sa isi gestioneze emotiile si reactiile pot sa isi puna emotiile in slujba creativitatii, a relatiilor, sa isi dezvolte talentele fara a mai fi impiedicati de lanturi.

In niciun caz nu trebuie sa se invinovateasca. Sa nu se nege, sa nu se simta rebut, esec, sa nu se raneasca singur. Sa nu se considere prea dificil pentru a fi inteles de altii, prea tarziu pentru a se remedia. Sa nu se respinga singur, nici sa nu respinga pe cei din jur, care vin cu evenimente declansatoare. Daca hiperemotivul invata sa le gestioneze, atunci va avea relatii bune.