Europa se rupe în două din cauza războiului din Iran. România spune „da” SUA, dar alte state refuză implicarea

România a decis să răspundă solicitării venite din partea Washingtonului și a aprobat desfășurarea temporară pe teritoriul său a unor avioane de realimentare, echipamente militare și efective americane. Decizia vine în contextul tensiunilor tot mai mari generate de războiul dintre Statele Unite, Israel și Iran, conflict care a provocat reacții diferite în rândul statelor europene.

Președintele Nicușor Dan a declarat, după ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării, că prezența acestor echipamente și trupe are un caracter strict defensiv și se încadrează în parametrii parteneriatului strategic dintre România și Statele Unite. Liderul de la București a insistat că populația nu are motive de îngrijorare, subliniind că măsura are rolul de a întări securitatea regională într-un moment de instabilitate majoră.

În același timp, reacțiile din Europa arată că statele de pe continent nu au o poziție complet unitară în fața conflictului. Divergențele privesc mai ales nivelul de implicare pe care țările europene ar trebui să îl aibă alături de Washington și Israel.

Apeluri europene la calm și diplomație

Majoritatea liderilor europeni au ales până acum un ton moderat, cerând reținere și revenirea la negocieri diplomatice. Oficialii europeni se tem că extinderea conflictului ar putea destabiliza întregul Orient Mijlociu, ar putea provoca noi șocuri pe piețele energetice și ar putea antrena indirect Europa într-o criză de securitate mult mai amplă.

Pentru multe guverne europene, provocarea majoră este găsirea unui echilibru între alianța strategică tradițională cu Statele Unite și teama că războiul ar putea scăpa de sub control.

Scott Lucas, expert în politică internațională la Clinton Institute din cadrul University College Dublin, consideră că influența Europei asupra evoluției conflictului este limitată. Potrivit acestuia, Israelul își urmărește obiectivele militare cu sprijinul direct al Washingtonului, în timp ce Iranul nu dă semne că ar fi dispus să cedeze.

„Europa nu are, în realitate, instrumentele necesare pentru a modela evoluția acestui conflict”, a explicat Scott Lucas, menționând că unele state din Golf, în special Qatarul, au încercat să medieze o încetare a focului, însă fără rezultate concrete până în prezent.

Uniunea Europeană încearcă să mențină unitatea

Instituțiile Uniunii Europene au reacționat rapid după izbucnirea conflictului, cerând „reținere maximă” tuturor părților implicate și reluarea negocierilor diplomatice. Liderii europeni au evitat să sprijine explicit atacurile lansate de Statele Unite și Israel asupra Iranului, preferând să insiste asupra respectării dreptului internațional și asupra protejării populației civile.

Diplomații europeni spun că prioritatea principală este prevenirea extinderii războiului în regiune.

Analistul Pieter Cleppe, editor al BrusselsReport.eu, a subliniat că majoritatea statelor europene nu participă direct la operațiuni militare, dar permit, în anumite cazuri, utilizarea infrastructurii lor militare de către Statele Unite. Spania rămâne însă una dintre puținele țări care au refuzat categoric acest lucru.

La rândul său, Elisabeth Braw, cercetătoare la Atlantic Council, spune că reacțiile diferite ale statelor europene reflectă realitatea că politica externă și de securitate este decisă în principal la nivel național, nu la nivelul instituțiilor UE.

„Este firesc să existe opinii diferite în Europa atunci când vine vorba despre un conflict de asemenea amploare”, a explicat Elisabeth Braw.

Marea Britanie încearcă să mențină echilibrul

În afara Uniunii Europene, Marea Britanie a adoptat o poziție prudentă. Premierul Keir Starmer a refuzat participarea directă la atacurile militare împotriva Iranului, dar a subliniat în același timp că securitatea regională și protejarea rutelor maritime rămân priorități.

Londra a mobilizat mijloace navale și aeriene în regiune și colaborează cu aliații pentru planuri de evacuare și apărare.

Această abordare mai rezervată a stârnit însă critici din partea președintelui american Donald Trump, care l-a ironizat public pe liderul britanic, afirmând că „nu este Winston Churchill”. Guvernul de la Londra a încercat să reducă tensiunile, insistând asupra importanței relației transatlantice.

În paralel, autoritățile britanice pregătesc măsuri interne pentru a reduce impactul economic al conflictului, în special în contextul creșterii prețurilor la energie. Starmer a recunoscut că războiul ar putea afecta direct populația din Regatul Unit.

Spania, cea mai dură critică a operațiunilor militare

Spania s-a remarcat prin cea mai fermă opoziție față de intervenția militară a Statelor Unite și a Israelului. Premierul Pedro Sánchez a condamnat atacurile, pe care le-a calificat drept o acțiune unilaterală ce riscă să declanșeze un conflict regional mult mai amplu.

Madridul a respins solicitările Washingtonului de a utiliza bazele militare spaniole pentru operațiuni legate de conflict, argumentând că o astfel de implicare ar necesita un mandat juridic clar.

Această poziție a provocat tensiuni suplimentare cu administrația Trump, care a amenințat cu măsuri economice dure împotriva Spaniei. Relațiile erau deja tensionate după refuzul guvernului socialist de la Madrid de a crește cheltuielile militare la nivelul stabilit de NATO.

Franța își întărește prezența militară în regiune

Franța a adoptat o poziție mai nuanțată. Președintele Emmanuel Macron a criticat reacția „disproporționată” a Iranului la atacurile americano-israeliene și a declarat că Parisul este pregătit să își protejeze partenerii din Orientul Mijlociu.

În același timp, Franța, Germania și Marea Britanie (grupul cunoscut drept E3) au precizat că nu au participat la atacurile asupra Iranului.

Totuși, Parisul a anunțat trimiterea a aproximativ 12 nave militare în Mediterana, Marea Roșie și posibil în strâmtoarea Ormuz, inclusiv grupul naval al portavionului Charles de Gaulle. Misiunea este una defensivă și are scopul de a proteja aliații din regiune.

Germania avertizează asupra riscului unui nou „scenariu Irak”

Cancelarul german Friedrich Merz și-a exprimat îngrijorarea că conflictul ar putea evolua într-o situație similară cu cea de după invazia americană în Irak.

El a declarat că Berlinul este alarmat de faptul că nu există un plan clar pentru încheierea rapidă a războiului.

„Nu avem niciun interes într-un conflict fără sfârșit și nici într-o destabilizare totală a Iranului”, a spus Friedrich Merz, avertizând că fiecare zi de lupte ridică noi semne de întrebare.

Totuși, Germania evită să critice direct Washingtonul, mai ales în contextul în care depinde de sprijinul american pentru gestionarea conflictului din Ucraina.

Italia oferă sprijin defensiv statelor din Golf

Italia a adoptat o poziție pragmatică, evitând să condamne sau să susțină explicit atacurile. Guvernul condus de Giorgia Meloni se concentrează în schimb pe măsuri de protecție pentru cetățenii și militarii italieni aflați în regiune.

Roma a anunțat că intenționează să trimită sisteme de apărare aeriană și alte echipamente pentru a sprijini statele din Golf, afectate de atacurile iraniene.

Giorgia Meloni a explicat că această decizie are legătură și cu prezența a zeci de mii de cetățeni italieni și a aproximativ 2.000 de militari desfășurați în zonă.

Grecia și Turcia, în alertă

Grecia a precizat că participarea sa militară este strict defensivă. Atena a trimis baterii Patriot și avioane F-16 în Cipru pentru a descuraja eventuale atacuri, iar ulterior a oferit sprijin și Bulgariei, la solicitarea guvernului de la Sofia.

Turcia, în schimb, a condamnat dur atacurile lansate de SUA și Israel asupra Iranului, pe care le-a considerat o încălcare a dreptului internațional.

Președintele Recep Tayyip Erdogan a declarat că Ankara „împărtășește durerea poporului iranian”, însă autoritățile turce au transmis și avertismente ferme Teheranului după ce două rachete iraniene au încălcat spațiul aerian turc și au fost interceptate.

Ministrul de externe Hakan Fidan a transmis că Turcia va reacționa fără ezitare la orice amenințare asupra teritoriului său.