Fascinanta poveste a lui Andrei al II-lea al Ungariei

Andrei al II-lea (n. cca. 1175 – d. 26 octombrie 1235), din dinastia arpadiana, a fost fiul lui Béla al III-lea (1172-1196) si al Anei de Chatillon, rege al Ungariei intre 1205 -1235. Frate cu regele Emeric (Imre) al Ungariei (1196-1204) si cu Margareta, imparateasa Bizantului, sotia lui Isaac al II-lea Angelos (1185-1195 si 1203-1204).
Andrei al II-lea al Ungariei cu Bula de Aur in mana dreapta, iar in mana stanga cu globus cruciger, simbolul suprem de autoritate.

Vezi si Viata lui Albert al II-lea, rege al Boemiei si al Ungariei

Atat pe plan intern cat si extern, Andrei al II-lea a dus o politica ambitioasa, dar incoerenta. Sub influenta primei sotii Gertrud, contesa de Merania, si, poate, a fiicei sale Elisabeta, devenita ulterior contesa de Turingia, Andrei al II-lea a colonizat in anul 1211 in Tara Barsei Ordinul cavalerilor teutoni, pe care apoi l-a alungat in anul 1225, dupa confruntari armate. Politica de apropiere fata de Imperiul Romano-German si numirea in importante demnitati laice si clericale ale Regatului Ungariei a unor rude apropiate ale primei sale sotii, cum este cazul arhiepiscopului Berthold de Kalocsa, numit in functia de voievod al Transilvaniei, au determinat in anul 1213 o revolta a marii nobilimi, soldata cu uciderea Gertrudei.

Vezi si Ioan Sigismund Zápolya, regele Ungarie

In anul 1215 s-a casatorit cu Yolanda de Courtenay, fiica viitorului imparat latin de Constantinopol, Petru de Courtenay. Cativa ani mai tarziu, intre 1217 si 1218, a participat la Cruciada a V-a, fara a obtine insa roadele politice scontate, respectiv ravnita coroana a Imperiului Latin de Costantinopol. Constrans de opozitia crescanda fata de politica sa interna, Andrei a fost nevoit sa accepte in anul 1223 ratificarea Bulei de Aur (Bulla aurea), cea mai veche constitutie a Ungariei, prin care au fost consolidate drepturile marilor magnati. In anul 1224 a sanctionat prin asa-numitul Andreanum drepturile si privilegiile colonistilor germani (sasi) din sudul Transilvaniei.

A fost inmormantat in manastirea cisterciana Igris, ctitoria parintilor sai.