Finanțarea IMM-urilor în România: Obstacole persistente și soluții realiste pentru decidenții de top (P)

Accesul la finanțare rămâne o provocare majoră pentru IMM-urile din România, în ciuda evoluțiilor economice pozitive din ultimii ani și a eforturilor punctuale ale statului. Pentru companii, lipsa de capital accesibil și predictibil nu mai este doar o problemă operațională, ci o barieră strategică. Într-un mediu în care costurile de finanțare sunt printre cele mai ridicate din UE, iar criteriile de acordare a creditelor rămân stricte, devine esențială o regândire pragmatică a modului în care companiile mici și mijlocii își planifică dezvoltarea și relația cu instituțiile de credit.

În România, accesul la finanțare rămâne una dintre cele mai mari provocări pentru firmele mici și mijlocii. În ciuda eforturilor guvernamentale și a apariției unor produse de creditare mai flexibile, mediul de afaceri local continuă să se confrunte cu limitări structurale care afectează nu doar capacitatea de investiție, ci și competitivitatea pe termen lung.

România, la coada clasamentului UE în ceea ce privește intermedierea financiară

Potrivit unei analize recente, România se află pe ultimul loc în UE în ceea ce privește gradul de intermediere financiară. Activele băncilor comerciale însumează în jur de 50% din PIB, în timp ce media UE depășește 100%.

Ce înseamnă asta în termeni concreți? Că volumul total de credite disponibile este limitat, iar băncile devin selective atunci când trebuie să aleagă cui acordă finanțare. Firmele mari, cu garanții solide și fluxuri de numerar stabile, rămân prioritare. În schimb, IMM-urile, în special cele aflate în faze de creștere sau inovare, sunt adesea lăsate în așteptare.

Costul creditului: mai mult decât o cifră

Dobânda medie la creditele noi acordate firmelor în România era, la finalul lui 2024, de 8,2%, cu aproape 3 puncte procentuale peste media din zona euro.

Pentru o firmă care are nevoie de 1 milion de lei pentru investiții sau capital de lucru, această diferență poate însemna costuri suplimentare de zeci de mii de lei pe an. Iar când adăugăm comisioane, taxe auxiliare și cerințele de garanții, accesarea unei finanțări devine, pentru multe companii, un proces descurajant.

Un alt aspect îngrijorător este rata creditelor neperformante în rândul IMM-urilor. Aceasta era de 4,7% în 2023, dublu față de rata înregistrată de companiile mari. Băncile internalizează acest risc în prețul produselor oferite, iar firmele mici ajung astfel să plătească mai mult, nu pentru că sunt mai puțin profitabile, ci pentru că sistemul funcționează pe principii de prudență.

De ce multe firme nu solicită deloc finanțare?

Un fenomen notabil este că un număr mare de IMM-uri din România nici măcar nu mai aplică pentru finanțare. Motivele sunt multiple:

• percepția că vor fi respinse;
• complexitatea procesului birocratic;
• lipsa unui plan de afaceri bine articulat;
• teama de „îndatorare”, mai ales în contextul economic actual.

În realitate, amânarea investițiilor din lipsa capitalului atrage un cost invizibil, dar real: oportunități pierdute, productivitate redusă, stagnare în dezvoltare.

Ce a funcționat până acum?

Programul IMM Invest și alte scheme guvernamentale de garantare au oferit o gură de aer în perioada 2020–2022. Peste o treime dintre IMM-uri au apelat la aceste instrumente, beneficiind de garanții de stat și de costuri mai mici ale finanțării.

Totuși, aceste programe au fost temporare, iar în 2023-2024 s-a observat o revenire treptată la condițiile de piață. Dobânzile au crescut din nou, iar criteriile de eligibilitate s-au întărit.

Ce pot face companiile care au nevoie de capital?

1. Să își regândească strategia de finanțare

Accesarea unui credit nu trebuie să fie o decizie oportunistă, ci una strategică. Este esențial ca firmele să analizeze cu atenție de ce au nevoie de capital, ce impact financiar va avea investiția și cum se vor rambursa sumele împrumutate. Aceste detalii vor ajuta mult, nu numai pentru a stabili dacă se impune o finanțare externă, ci și ce tip de credit li se potrivește cel mai bine.

2. Să diversifice sursele

Pe lângă bănci, firmele pot colabora cu IFN-uri, fonduri de investiții, fonduri europene sau pot apela la parteneriate comerciale cu termene de plată extinse.

3. Să își pregătească proactiv documentația

O firmă care are la îndemână bilanțurile actualizate, planuri clare de investiții și un istoric financiar solid are șanse mai mari să obțină condiții favorabile. Este o bună practică să existe mereu „la dosar” un plan de dezvoltare care poate fi activat în funcție de oportunități.

Oportunități în orizontul 2026-2027

În anii următori, mai multe programe de sprijin ar putea deveni disponibile prin fonduri europene și mecanismele de redresare post-pandemie. De asemenea, există discuții privind reforme legislative care ar putea accelera procesul de executare a garanțiilor – un pas important pentru a debloca capitalul și a reduce costurile de finanțare.

Pentru companiile care au o viziune clară și sunt pregătite să acționeze rapid, aceste evoluții pot însemna un avantaj competitiv real.

Concluzie

Deși cadrul de finanțare pentru IMM-urile din România este, în continuare, mai restrictiv decât în alte state membre ale Uniunii Europene, companiile care acționează proactiv și își adaptează strategiile pot naviga cu succes acest mediu complex. Dobânzile ridicate, birocrația și lipsa garanțiilor nu trebuie privite ca obstacole insurmontabile, ci ca factori de risc care pot fi gestionați prin planificare atentă, diversificarea surselor de capital și o relație mai strategică cu finanțatorii.