Ghici cine ține mâna pe robinet?

La întrebarea de mai sus, referitoare la tranzitarea petrolului prin Strâmtoarea Ormuz, pentru moment, singurul răspuns e deconcertant. Ambele părți, Statele Unite și Iranul, joacă rolul decisiv, în funcție de cine dă răspunsul. Și, la fel, nici unii, nici alții nu au în prezent instrumentele necesare pentru a întoarce, într-un sens sau altul, robinetul pentru a da drumul la petrol sau, dimpotrivă, pentru a-l opri. Confuzia durează de câteva zile bune și va mai dura. Între timp, bursa petrolului se mișcă necontrolat în sus și-n jos.

Președintele Statelor Unite, cu imensa autoritate pe care o deține și cu credibilitatea de care se bucură, face multiple declarații în fiecare zi, fie în fața jurnaliștilor, fie în prezența unor oameni politici, fie pe platformele sociale. În esență, el susține că robinetul din Strâmtoarea Ormuz se află în mâinile Statelor Unite și, simultan, ne asigură că războiul a fost câștigat, că blocada instituită asupra porturilor iraniene își face pe deplin efectul – dacă războiul a fost câștigat, de ce mai e necesară blocada? Ne anunță că Iranul a renunțat pentru decenii la programul său nuclear, că toate cantitățile de uraniu îmbogățit urmează să le fie predate americanilor, iar în Iranul care nu mai dispune de mijloace de apărare urmează să fie instaurat un regim democratic. Totuși, și din nou, prin robinetul de la Strâmtoarea Ormuz nu se mai scurge către beneficiari niciun galon de petrol. Regimul de la Teheran nu transmite niciun semnal în sensul că este pregătit să cedeze. Ba, mai mult, anunță întreruperea totală a oricăror negocieri.

Administrația Trump este incapabilă să explice cum se explică, în condițiile blocadei totale a porturilor iraniene pe care pretinde că a instituit-o, faptul că forțele armate ale Teheranului sunt capabile, în continuare, să controleze în totalitate Strâmtoarea Ormuz.

Ciudățeniile nu se opresc aici. În timp ce Washingtonul ne dă asigurări că, practic, diferendul din Strâmtoarea Ormuz a fost tranșat, iranienii nemaifiind în nicio măsură în poziția de a exercita autoritate, statele europene, la capătul unui furtunos summit, au decis că este în interesul lor să intervină militar în Strâmtoarea Ormuz pentru a tranșa lucrurile. Dar cum vor proceda ele în condițiile în care Donald Trump, cel puțin la nivel verbal, a divorțat atât de Uniunea Europeană, cât și de NATO, susținând sus și tare că, întrucât nu a primit susținere atunci când a avut nevoie, din partea acestor state, nu are nevoie de ele nici în viitor? În aceste condiții, cum vor putea interveni statele UE și NATO? Cum se vor implica ele în securizarea unei frontiere despre care atât Washingtonul, cât și Teheranul susțin sus și tare că dețin deplinul control? Cu cine se vor confrunta, în aceste condiții, europenii?

Aparent, marii beneficiari ai războiului care se concentrează în zona Strâmtorii Ormuz sunt China, Rusia și India. În realitate însă, nici aceste state, aliate ale Iranului, nu au posibilitatea să-și treacă, fără pericole letale, navele încărcate cu petrol prin Strâmtoarea Ormuz.

Iată de ce, pe bună dreptate, analiștii din întreaga lume se întreabă de mai multe zile cine anume deține controlul robinetului din Strâmtoarea Ormuz.