Horcăitul la găini: Tratamentul pe care îl recomandă specialiștii

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Apropierea sezonului rece îi pune în gardă pe crescătorii de păsări în legătură cu riscul apariției bolilor respiratorii.

Horcăitul la găini reprezintă unul dintre cele mai comune simptome ale bolilor respiratorii ce pot fi cauzate de frig și umezeală, iar tratamentul presupune administrarea de antibiotice şi tonice generale.

Horcăitul la găini: Borșnșita produsă de Coronavirus

Una dintre cele mai întâlnite boli ale păsărilor care are ca simptom horcăitul este bronșita infecțioasă. Această afecțiune este produsă de un virus din genul Coronavirus și se caracterizează prin tulburări respiratorii la păsările tinere, iar la adulte prin tulburări ale ouatului. Cei mai sensibili la infecția cu acest tip de coronavirus sunt puii de găină de 1-6 săptămâni, dar poate să apară și găinile cu vârste mai mari.

Sursele de infecție sunt păsările bolnave și purtătoare, contaminarea făcându-se prin coabitare.

Apariția acestei boli este favorizată de condițiile necorespunzătoare de microclimat și alimentația necorespunzătoare calitativ și cantitativ.

Perioada de incubație este scurtă, iar simptomele variază în funcție de vârstă. La puii de 2-10 zile se constată adinamie și aglomerarea lor în locuri călduroase, dispnee. În plus, aceștia respiră cu ciocul deschis și horcăie din cauza mucozităților și exudatului cazeos acumulat în bronhii și în trahee.

23:40, 12 Jun 2026

FOTO Care este diferența dintre ouăle albe și cele maro. „Sună ciudat, dar este adevărat”

La puii de peste 6 săptămâni, simptomele sunt dispnee și tuse mai ales noaptea. La găinile ouătoare scade ouatul cu 25-60%, apar ouă cu coaja moale și cu conținut nedelimitat.

Pentru acest tip de afecțiunii, medicul specialist poate recomanda dezinfectante precum permanganatul de potasiu, alcool de 70%, formalină sau crezol.

Horcăitul la găini în cazul micoplasmozei respiratorii

Micoplasmoza respiratorie aviară este o boală infecto-contagioasă care afectează în principal găinile. Această afecțiune este produsă de micoplasme singure, dar cel mai adesea de suprainfecțiile supraadăugate cu alte bacterii sau virusuri. Micoplasmele sunt microorganisme fără perete celular și fac parte din clasa Molicutes, ordinul Micoplasmatales.

Simptomele generale sunt lipsa poftei de mâncare, cu slăbire consecutivă și cahexie, horcăit, stare de somnolență, scăderea curbei de ouat cu 10 – 30 % și chiar diaree.

Sursele primare de contaminare sunt păsările bolnave, dar microplasmele se pot transmite de la găini prin ouăle de incubație. Deși puii eclozionațipar clinic sănătoși, aceștia sunt purtători de micoplasme. Datorită tratamentelor cu antibiotice din primele zile, aceștia nu prezintă manifestări clinice.

Infecția cu Microplasma Gallisepticum produce micoplasmoza, boală respiratorie cronică la găină. Infecția se realizează pe cale respiratorie în efectivele de reproducție.

Micoplasma Gallisepticum aderă la mucoasa traheală și a sacilor aerieni unde se multiplică. Datorită capacității de a penetra membranele ajunge pe seroasele toracale și abdominale, în sacii aerieni și la nivelul aparatului reproducător. Astfel, este afectată cantitativ și calitativ producția de ouă, infectând oul se transmite și la generațiile următoare de pui.

Embrionii absorb Microplasma Gallisepticum din albuș iar puii eclozionați vor fi astfel contaminați.

Pentru prevenirea și combaterea acestei boli se recomandă un program riguros de spălare și dezinfecție aplicat într-un sistem de creștere totul plin – totul gol. Micoplasmele persistă în fermele cu mai multe vârste și în puii proveniți din fermele de reproducție infectate.