I-au înfipt acul cu otravă în inimă, ca s-o omoare! Poveste cutremurătoare petrecută la Auschwitz

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Un chip pierdut printre cele peste peste șase milioane ucise de naziști în lagărele de concentrare. Avea 14 ani când a fost luată cu forța și închisă, împreună cu mama ei, ambele creștine, catolice, la Auschwitz.  A fost întinsă pe o masă rece, unde gardienii i-au înfipt un ac cu otravă direct în inimă. „Era cea mai eficientă metodă. Mii de copii au avut soarta ei.”

Nu doar evreii au fost vânați în timpul Holocaustului. Czesława Kwoka s-a născut într-un sat din Polonia, în anul 1928, într-o familie de romano-catolici.

Avea doar 14 ani când a ajuns unul dintre cei 23.000 de copii și tineri trimiși la Auschwitz, între anii 1940-1945.

Suferința ei n-a durat mult. La câteva zile după ce a fost aruncată într-un tren, dezbrăcată, tunsă, fotografiată și înregistrată „sistem”, copila a fost ucisă prin injecție letală.

Era considerate „cea mai eficientă metodă de exterminare” în acea perioadă, la Auschwitz. Prizonierii erau întinși pe o masă rece, perfect conștienți. Erau lăsați să își acopere ochii, în timp ce un gardian le înfigea acul de seringă direct în inimă.

Trimisă în Siberia

Era prea frumoasă pentru camera de gazare. Violată de naziști, condamnată de ruși, Cilka a scăpat de la Auschwitz doar ca să fie trimisă în Siberia, la re-educare!

Fotografia ei este și acum în Muzeul Auschwitz, pentru ca oamenii să nu uite niciodată metodele folosite de naziști pentru a aplica „soluția finală”.

Cunoscut drept cel mai mare lagăr de exterminare nazist, Auschwitz a devenit locul emblematic de implementare a soluției finale, un element major în punerea în practică a Holocaustului; se estimează că cel puțin 1,1 milioane de persoane au fost omorâte acolo, din care peste 90% au fost evrei.

Pentru ca asemenea atrocități să rămână vii în amintire, iar victimele terorii naziste să nu fie uitate niciodată, UNESCO a declarat lagărele de la Auschwitz, în 1979, ca parte a moștenirii culturale universale a omenirii. Printre barăcile care compun acest teritoriu al groazei, acum crește iarba. Unele locuri sunt frumos amenajate cu adevărate covoare de flori. Cu toate acestea, prezența crematoriilor, a furnalelor, a barăcilor de triere și a zidului morții, obligă la o permanentă rememorare a tot ce s-a întâmplat atunci. S-a amenajat o expoziție în fiecare bloc al morții ce prezintă posterității obiecte și spații încărcate de suferința oamenilor ce le-au populat.