Iarba sarpelui. Proprietati terapeutice si moduri de utilizare

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Iarba sarpelui (Echium vulgare) este o planta erbacee frecventa in Europa si vestul Asiei. Creste in locuri virane, parloage, fanete, marginea drumunilor, terasamente de cai ferate, de la campie pana in regiuni montane. In scop medicinal este folosita partea aeriana, care se recolteaza in perioada de inflorire (lunile iunie-august). Uscarea se realizeaza Ia umbra, in poduri acoperite cu tabla sau incaperi bine aerisite. 

Compozitie chimica

– muciIagii, rezine, taninuri, acid tanic;
– cinoglosina, consolidina, colina, alcaloizi, alantoina;
– saruri minerale (calciu si potasiu). 

Proprietati terapeutice

– antibiotice impotriva stafilococilor si enterobacteriilor gram-negative;
– depurative diuretice, antidiareice, antidizenterice;
– astringente, cicatnizante, emoliente, calmante, pectorale. 

Mod de actiune
UZ INTERN

– enterite diaree, dizenterie;
– cancer (datorita prezentei alantoinei);
– anemie, surmenaj, epilepsie, pelagra. 

UZ EXTERN

– stomatite si faningite (gargara cu infuzie)
– rani, plagi supurande, furunculoza (spalaturi si comprese). 

Forme de utilizare

1. Infuzie din 20 g de herba uscata la 1 litru de apa clocotita; se infuzeaza 15 minute, se strecoara si se beau 2 cani pe zi, avand efect in diaree si dizenterie.

2. Decoct din 20 g de amestec de iarba sarpelui cu coada racului (in parti egale) la 1 litru de apa; se fierbe 5 minute, se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se beau 2 cesti pe zi;

3. Frunze si lastari fragezi consumate primavara (lunile aprilie – mai) in supe de verdeturi, piureuri, salate simple sau asortate. O salata simpla se prepara din 200 g de frunze tinere, care se taie marunt si se amesteca cu 30 ml de ulei, 10 ml de suc de Iamaie, sare si piper.