Iată cum cancerul PSD-PNL-USR-UDMR îi tratează pe români: ”Mă doare-n organul genital de deficitul bugetar”

Dacă era vreo nedumerire despre cum cancerul PSD-PNL-USR-UDMR îi tratează pe români, fostul ministru al Finanțelor, Marcel Boloș, explică cum covrigarul Marcel Ciolacu vorbea despre deficitul bugetar al României. Marcel Ciolacu i-a spus fostului ministru că-l doare-n organul genital de deficitul bugetar.

Mai grav că, în filmulețul publicat de  Marcel Boloș se amuză despre situație, de parcă ar fi ceva de râs. În clipul publicat pe site, Marcel Boloș spune foarte clar ce s-a întâmplat. De fapt situația este una clară, PSD-PNL-UDMR-USR au distrus sistematic această țară, iar rezultatele se văd în situația actuală. Niște habarniști neprofesioniști au pus mâna pe țară, au vândut sistematic toată industria, au distrus orice urmă de demnitate, iar poporul român este cel care plătește prețul pentru că ei sigur nu îl plătesc. Politicienii din PSD-PNL-UDMR-USR au averi care nu pot fi strânse nici în două vieți, iar pensionarii, muncitorii de rând, fac foamea. Ăsta este adevărul, chiar dacă este băgat sub preș de presa ”de calitate”, care care are contracte pe bani mulți.

Iată cum cancerul PSD-PNL-USR-UDMR îi tratează pe români: ”Mă doare-n organul genital de deficitul bugetar”

Declarațiile recente ale fostului ministru de Finanțe, Marcel Boloș, scot la iveală o imagine revoltătoare despre ce se întâmpla în culisele guvernării sub Marcel Ciolacu: un dispreț total față de prăbușirea bugetului României, tratată cu glume de mahala și nepăsare criminală.

Potrivit lui Boloș, atunci când l-a avertizat pe Ciolacu că deficitul bugetar se îndreaptă periculos spre colaps, fostul premier i-ar fi răspuns, citez, că „îl doare în organul genital”. O frază care spune totul despre atitudinea obscen de nepăsătoare a unui politician care ar fi trebuit să gestioneze responsabil banii publici, nu să-i toace pe pomeni electorale și sinecuri de partid.

Aceasta nu este doar o replică idioată, ci un simptom al unei clase politice complet decredibilizate, care a luat decizii cruciale într-un climat de bădărănie, iresponsabilitate și complicitate la haos economic.

Dar nici Marcel Boloș nu scapă. El însuși recunoaște că, deși a fost conștient de amploarea dezastrului, a preferat să tacă și să rămână în funcție. A redactat demisia de trei ori – dar a fost prea slab să o semneze. Practic, a continuat să joace rolul de executant docil într-un guvern care își bătea joc de finanțele țării. Ce respect poate pretinde acum un om care a asistat pasiv la demolarea bugetului național, de teamă că-și pierde scaunul?

Ilie Bolojan vorbește despre austeritate, dar doar pentru prostime

Așa-zișii „lideri” – Boloș, Ciolacu, și tot cercul lor de interese – au sacrificat viitorul economic al României pe altarul calculelor politice și al cinismului personal. Iar acum, când situația este explozivă, fiecare dă vina pe celălalt, de parcă românii ar fi uitat cine semna bugetele, cine împărțea banii și cine tăcea complice.

În mod grotesc, Ciolacu încearcă acum să pozeze în opozantul actualei guvernări – deși el însuși a lăsat în urmă o gaură bugetară uriașă și un sistem de distribuție discreționară a fondurilor guvernamentale, folosit în scopuri electorale. Ilie Bolojan despre „austeritate” și „haos economic”, uitând că exact acest haos a fost creat de PNL-PSD-USR-UDMR, adică tot de ei. Este ca și cum un piroman ar da lecții de prevenire a incendiilor. Ilie Bolojan ne vorbește despre austeritate, dar nu orice fel de austeritate. Austeritatea este doar pentru prostime, pentru clasa de jos, nu pentru cei care au pensii speciale, sinecuriștii din Guvernul României care stau degeaba și încasează salarii nesimțite.

Este o dovada clară a decăderii morale și instituționale a celor care conduc România. O țară în care deficitul explodează, banii publici sunt risipiți cu nesimțire, iar avertismentele specialiștilor sunt întâmpinate cu sarcasm și vulgaritate.

Românii trăiesc din ce în ce mai greu, iar politicienii care i-au dus în această situație încă se joacă de-a răspunderea politică, aruncând vina dintr-o tabără în alta, fără pic de rușine. Unii mint cu zâmbetul pe buze, alții se dau victime după ce au tăcut laș ani la rând.