Unul dintre cei mai buni criminaliști români stabiliți în Canada critică metodele folosite de polițiștii români pentru prinderea criminalului Emil Gânj. Acesta vorbește despre câteva metode pe care el le-ar folosi.
Criminalul Emil Gânj este căutat de oamenii legii din România de câteva săptămâni, dar fără succes. Anchetatorii s-au împotmolit pe piste false.
Iată cum poate fi prins Emil Gânj! Unul dintre cei mai buni criminaliști români critică metodele de polițiști
De mai bine de două săptămâni, Emil Gânj, autorul unei crime care a șocat județul Mureș, se sustrage capturării, în ciuda eforturilor considerabile depuse de autorități. Zeci de polițiști și jandarmi au fost mobilizați pentru a-l găsi, fiind folosite inclusiv drone și câini de urmă, iar autoritățile au anunțat și o recompensă. Cu toate acestea, suspectul pare să fie în continuare de negăsit.
În fața acestui blocaj, o româncă stabilită în Canada, specializată în criminalistică, a atras atenția asupra modului în care este abordată ancheta. Din perspectiva ei, metodele folosite de anchetatori sunt rămase în urmă față de standardele internaționale moderne. Ea consideră că nu doar mijloacele tehnice contează, ci și capacitatea echipelor de a înțelege psihologia suspectului și comportamentul celor din jur.
Potrivit acesteia, în loc să risipească resurse pe căutări haotice, autoritățile ar fi trebuit să interpreteze atent limbajul verbal și nonverbal al martorilor și apropiaților criminalului. Pe baza acestor informații, se putea construi o așa-numită „hartă mentală” a fugarului – o reprezentare psihologică a locurilor unde acesta s-ar putea refugia în funcție de trecutul său, tiparele de comportament și nivelul de familiaritate cu diferite zone.
Această tehnică, utilizată pe scară largă în Occident, poartă numele de „Geographic Profiling” și ar fi permis reducerea cercului de căutare. În schimb, în cazul de față, statul român cheltuiește bani publici pentru o acțiune fără rezultate concrete, în timp ce suspectul își păstrează libertatea.
Specialista a mai subliniat un aspect important: lipsa de formare a personalului care ar trebui să fie capabil să analizeze o crimă din punct de vedere psihologic. În opinia ei, dacă polițiștii ar fi fost antrenați să gândească critic și să înțeleagă semnificația gesturilor și comportamentelor martorilor, ar fi reușit să anticipeze mult mai rapid traseul fugarului.
Cum poate fi realizată harta mentală
Pornind de la un exemplu ipotetic, Mihaela Brooks – românca stabilită de ani buni în Canada și expertă în profilare criminalistică – a încercat să explice, într-un mod accesibil, cum funcționează gândirea unui fugar după comiterea unei crime. În viziunea ei, atunci când cineva comite o astfel de faptă într-un oraș necunoscut, șansele de a face greșeli sunt mult mai mari, deoarece individul nu are repere clare despre locurile din jur, nu cunoaște ritmul străzilor, fluxul de oameni sau zonele mai puțin frecventate. Cu alte cuvinte, lipsa familiarității cu mediul devine un dezavantaj major pentru cel care încearcă să dispară.
Pe de altă parte, dacă fapta are loc într-un oraș cunoscut autorului – în localitatea de origine, de exemplu –, lucrurile se schimbă radical. Un astfel de individ are deja întipărită o „hartă mentală” a zonei: știe automat cum să se deplaseze, care sunt străzile mai puțin circulate, ce trasee îl pot feri de camere de supraveghere, unde poate găsi un refugiu temporar fără să atragă atenția. Mai mult, cunoaște obiceiurile comunității – de exemplu, dacă într-un cartier liniștit oamenii se culcă devreme sau dacă într-o anumită zonă industrială e agitație și noaptea. Toate aceste lucruri îl ajută pe fugar să se ascundă eficient.
Pornind de la această logică, Brooks este convinsă că Emil Gânj nu a părăsit complet zona pe care o cunoaște. Din punctul ei de vedere, nu are sens să fie căutat în orașe mari, precum București sau Ploiești, decât dacă există indicii clare că are legături acolo. Mult mai probabil, s-ar ascunde în regiuni pe care le știe foarte bine sau în care a mai fost anterior.