Importanța zincului și determinarea lui serică în practica clinică

Zincul este un oligoelement esențial implicat în peste 300 de reacții enzimatice, cu rol fundamental în imunitate, sinteza ADN-ului și vindecarea tisulară. Determinarea nivelului seric de zinc constituie un instrument valoros în diagnosticul deficiențelor nutriționale și al unor patologii cronice.

Introducere

Zincul este un nutrient important. Adolescenții, sugarii, femeile însărcinate și pacienții cu arsuri prezintă un risc ridicat de deficit de zinc.  Scăderea nivelului seric de zinc poate fi observată în infarctul miocardic acut, arsurile țesutului scuamos, bolile hepatice, bolile renale, diabetul, malnutriția etc. Nivelurile serice crescute de zinc pot fi observate la pacienții cu hipertiroidism, disfuncție hipofizară și corticosuprarenală, policitemie vulgară, eozinofilie și hipertensiune arterială.

Zincul este prezent în organism în concentrații mici (~2–3 g total), fiind al doilea oligoelement ca abundență după fier. Rolurile sale includ:

• cofactor pentru enzime antioxidante (superoxid dismutază);
• implicare în replicarea ADN și ARN;
• reglarea apoptozei și diviziunii celulare;
• menținerea integrității epiteliilor și a funcției neurologice.

Deficitul de zinc este recunoscut ca problemă globală de sănătate, afectând >2 miliarde de persoane, în special în țările cu resurse limitate.

În cadrul laboratorului Praxis determinarea zincului în sânge se realizează prin metoda de spectrofotometrie din ser sau plasmă.

Factori care pot influența rezultatele: hemoliza, hipoalbuminemia, administrarea recentă de suplimente, momentul recoltării (dimineața, à jeun).

Valori de referință

*Valorile pot varia în funcție de laborator și metodă.

Corelații clinice

Deficit de zinc:

• Manifestări clinice: dermatită, alopecie, diaree cronică, întârziere de creștere, hipogonadism, susceptibilitate la infecții.
• Cauze frecvente: dietă vegetariană/vegană restrictivă, boli intestinale inflamatorii, sindroame de malabsorbție, alcoolism.

Numeroase studii au demonstrat asocierea deficitului de zinc cu creșterea morbidității prin infecții respiratorii și gastrointestinale.

Exces de zinc:

• rar, de obicei iatrogen prin suplimentare excesivă;
• poate induce deficit secundar de cupru → anemie, neutropenie;
• simptomatologie digestivă acută (greață, vărsături, dureri abdominale).

Grafic comparativ ce arată diferența dintre valorile medii normale și cele din deficit de zinc, cu limitele de referință marcate.

Unele studii arată  că pacienții cu valori scăzute ale zincului (

Concluzii

Determinarea zincului seric reprezintă o analiză utilă în practica medicală, în special în evaluarea pacienților cu simptome sugestive de deficit, tulburări de absorbție intestinală sau alimentație deficitară. În context clinic, interpretarea valorilor trebuie realizată întotdeauna în corelație cu tabloul clinic și alți markeri biologici (albumină, cupru, fier).

Achiricesei Mioara

Biochimist specialist

Bichimie medicală și Imunologie clinică