În aer, la propriu și la figurat

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Și, eventual, la anul. Sau chiar la anul și la mulți ani. Cam în această situație se prezintă perspectiva României de a intra în spațiul Schengen după peste 10 ani de așteptare. Și de refuz abuziv. Dar mesajele lui Ciolacu sunt de tip triumfalist.

Marcel Ciolacu se dovedește a fi un premier exagerat de optimist. Sau un om politic pus pe șotii. De ce? Voi încerca o explicație. În cea ce privește primirea în spațiul Schengen, România este la pachet cu Bulgaria. Vom intra sau nu vom intra ținându-ne de mână. Amânările și tergiversările, ca de altfel și condiționările, privesc în egală măsură ambele state. Executivul de la Sofia este în flăcări și reacționează dur, după ce intrarea Bulgariei a fost condiționată în același fel ca și cea a României. Eventual printr-un acord la sfârșitul acestui an, pentru ca, atenție, prin luna aprilie 2024 – să nu fie cumva 1 aprilie – să putem intra în spațiul de liberă circulație nu pe autostrăzi, nu pe căile ferate, nu pe căile fluviale, ci în aer. Adică doar în ceea ce privește zborurile aeriene. Ceea ce, din punct de vedere economic, înseamnă un fel de vax albina. În plus, pentru prima dată, atât nouă cât și bulgarilor, ne este pusă condiția de a primi cote de azilanți din Afganistan și din Somalia. Fix de ce aveam nevoie! Premierul Bulgariei a respins categoric, exprimându-și indignarea, aceste condiții, și protestează împotriva tergiversării primirii țării pe care o reprezintă în spațiul de liberă circulație. Premierul nostru, domnul Marcel Ciolacu, exultă în schimb de bucurie. Și face declarații peste declarații prin care încearcă să scoată în evidență strategia diplomatică a României, care ar fi condus la „flexibilizarea poziției Austriei”. Mai mult chiar. Mulțumește public Statelor Unite, Germaniei, Spaniei și Uniunii Europene pentru eforturile diplomatice încununate de succes privind primirea României în spațiul Schengen. Cele două poziții ale acestor state sunt diametral opuse și demonstrează diferențe uriașe de abordare. Cine are dreptate? Premierul român, când aplaudă, sau premierul bulgar, când fluieră?

Să ne reamintim că, în prima parte a acestui an, după ce am fost din nou refuzați în spațiul de liberă circulație, președintele Klaus Iohannis și-a permis să afirme că presa și oamenii politici care protestau erau isterici. Ne-a asigurat atunci că prin diplomație, pe parcursul anului care tocmai trece, această problemă se va rezolva. Iar acum tace mâlc. Apropo de domnul Klaus Iohannis, și pe acesta l-a lăudat Marcel Ciolacu, referindu-se la pretinsul succes al României. Astăzi Klaus Iohannis refuză să le mai ofere vreo explicație cetățenilor pe care încă îi reprezintă.

De fapt, care este baiul? S-au făcut calcule peste calcule. Rezultă că în tot intervalul de timp în care, deși a îndeplinit condițiile, României i-a fost refuzat accesul în spațiul Schengen, pierderile noastre s-au ridicat la aproape 30 de miliarde de euro. Nici pierderile Bulgariei nu sunt departe de această cifră. Grosul acestor pierderi este generat de întârzierile semnificative în ceea ce privește transportul de mărfuri. Conform principiilor vaselor comunicante, tot ceea ce au pierdut România și Bulgaria se transformă în câștiguri necuvenite pentru partenerii noștri din UE. De aici uriașa nedreptate creată. Dar și umilința pe care o suportă toți românii și bulgarii care tranzitează prin Europa.

Problema Schengen nu este una aeriană. Nici la propriu, nici la figurat. Care este așa-zisa victorie pe care diplomația română conjugată cu diplomația altor state ar fi obținut-o? Posibilitatea ca, de la jumătatea anului viitor, să putem zbura în Schengen, continuând însă să șontâcăim terestru și fluvial. Vom primi deci mai nimic. Dar în schimb ar trebui să ne angajăm să facem cheltuieli uriașe și să ne asumăm riscuri pe măsură prin primirea de zeci și apoi de sute de mii de refugiați. De neacceptat!

Ceea ce este și mai ciudat e că, iată, nu aud partidele suveraniste, care s-au înmulțit ca ciupercile, protestând în raport cu acest abuz incredibil. Sau măcar în raport cu entuziasmul la fel de incredibil manifestat de premierul României.