Nicolae Turtureanu a murit marți, 17 iunie 2025, la vârsta de 83 de ani, lăsând în urmă o vastă operă literară și o contribuție importantă în cultura română contemporană.
Născut pe 25 noiembrie 1941 în satul Iacobeni-Dângeni, județul Botoșani, Turtureanu a absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași în 1966. Debutul său literar a avut loc în 1962, în revista Iașul literar.
Poetul Nicolae Turtureanu a murit
A lucrat ca redactor la Radio Iași (1966-1971), apoi la revista Cronica (1971-1998) și la revista Timpul (1998-1999). Între 2000 și 2006 a fost muzeograf la Muzeul Literaturii Române din Iași.
A publicat numeroase volume de poezie, publicistică și eseistică, printre care Punctul de sprijin (1971), Nocturne (1975), Pentru cine exist (1979), Poezie deschisă (1984), Ascunsa rană (1996), Poezii din secolul trecut (2002), Jurnal post-mortem (2004), Capăt de linie / Exerciții de neuitare (2010) și Penultimele versuri de dragoste (2015). Opera sa a fost tradusă în mai multe limbi, inclusiv franceză, germană, greacă, macedoneană și rusă.
Nicolae Turtureanu a colaborat cu numeroase reviste literare și culturale de prestigiu, precum Convorbiri literare, România literară, Cronica, Amfiteatru și altele, dar și în presa scrisă după 1989.
Criticul Constantin Ciopraga îl caracteriza drept un poet ce emana „blândețe iubitoare care, dincolo de abise, apropie și umanizează”.
În 2011, a fost distins cu Premiul „Opera Omnia” al Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor din România.
Prin plecarea sa, Uniunea Scriitorilor – Filiala Iași pierde o voce valoroasă a literaturii române contemporane.
„Născut la 25 noiembrie 1941, în Iacobeni-Dângeni, județul Botoșani, Nicolae Turtureanu a plecat la cele veșnice marți, 17 iunie 2025. Licențiat în Filologie (1966), la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, redactor la Radio Iași (1966-1971), la revista „Cronica” (1971-1998), la revista „Timpul” (1998-1999), muzeograf la Muzeul Literaturii Române, Iași (2000-2006), Nicolae Turtureanu a debutat în anul 1962, în revista Iașul literar.
Volume publicate (selectiv): Punctul de sprijin (Junimea, 1971, Premiul pentru debut al Festivalului National de Poezie „G. Bacovia”, Bacău); Nocturne (Junimea, 1975, Premiul Asociației Scriitorilor din Iasi); Pentru cine exist (Junimea, 1979); Poezie deschisă (Junimea, 1984); Ascunsa rană (Helicon,1996); Cuvinte încrucișate (publicistică, Cronica, 1996, Premiul „Lecțiile istoriei”, la Salonul International de Carte Românească, Iasi, 1996); Mătrăguna dulce (publicistică, Timpul, 2001); Poezii din secolul trecut (Junimea, 2002, Premiul Festivalului Româno-Canadian de Poezie „Ronald Gasparic”); Jurnal post-mortem (proză poetică, TipoMoldova, 2004); Atâta verde peste cerul alb ( poezie, TipoMoldova, 2006); Dublă cetățenie (roman, Editura DANAART, 2009); Capăt de linie /Exerciții de neuitare (memorialistică, jurnal, Editura Muzeului National al Literaturii Române, București, 2010), Penultimele versuri de dragoste (Editura Junimea, 2015)
Despre poezia sa, Constantin Ciopraga scria: „Emană din poemele lui Nicolae Turtureanu acea blândețe iubitoare care, dincolo de abise, apropie și umanizează. E ceea ce trebuie să viseze orice creator”. Poezia lui Nicolae Turtureanu a fost tradusă în limbile franceză, germană, greacă, macedoneană, rusă.
A colaborat la revistele: Amfiteatru, Argeș, Ateneu, Bucovina literară, Conta, Convorbiri literare, Cronica, Dacia literară, Dialog, Porto-Franco, Pro-Saeculum, Hyperion, Orizont, România literară, Timpul, Tomis, Tribuna, Viața Românească , Cronica veche ș.a. După 1989 – publicistică prodigioasă în ziarele 24 ore, Monitorul/Ziarul de Iasi ș.a.
Este comentat în principalele dicționare ale literaturii române, articole colective sau de autor, apărute după 1989. Prin plecarea lui Nicolae Turtureanu la cele veșnice, Uniunea Scriitorilor din România -Filiala Iași a pierdut un important poet și eseist. Dumnezeu să îl odihnească în pace!”, au transmis reprezentanții Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași.