Supusă unei presiuni fără precedent, generată de efectele perverse ale loviturii de stat, coaliția PSD-PNL-UDMR a ajuns, practic, în sala de reanimare politică, unde, pe masa de operație, liderii politici se zvârcolesc și semnalizează ruperea frontului. Acest proces se accelerează pe măsură ce ne apropiem de data alegerilor, abuziv reprogramate.
În sensul celor de mai sus, se multiplică semnalele, în special din taberele PSD și PNL, semnale care sunt însoțite și accentuate exponențial, în plan internațional, de teama, din ce în ce mai larg împărtășită, că scenariul loviturii de stat din România s-ar putea repeta. În Germania, unde au loc alegeri pe 23 februarie, în Polonia, în Cehia, în Marea Britanie și în Italia. Unda de șoc produsă în România are și efecte dintre cele mai aberante, unul dintre acestea fiind programul intitulat „Umbrela electorală”, preconizat la nivelul Uniunii Europene, condusă încă de progresiști. Deci, ca să fiu mai exact, de partizanii celor care au executat lovitura de stat din România.
Să ne întoarcem, pentru moment, la ceea ce se întâmplă în București. Ilie Bolojan, pentru aproape 100 de zile președinte interimar, s-a făcut literalmente de râs, autodemascându-se pe parcursul unei întâlniri cu corpul diplomatic și printr-o declarație lipsită de echivoc, prin care a susținut că anularea alegerilor a avut un temei legal. Marcel Ciolacu, care este, într-o mai mare măsură, premier decât e Bolojan președinte, îi aruncă acestuia în obraz pisica moartă, solicitându-i să convoace de urgență Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Pentru Bolojan, aceasta este o adevărată cursă politică, pentru că are de înfruntat două provocări majore cărora nu le poate face față.
Într-un asemenea consiliu, el va fi silit să prezinte argumentele care au stat la baza anulării alegerilor și să demonstreze astfel că măsura se justifică și că, deci, în România nu ar fi avut loc o lovitură de stat. Atâta doar că Bolojan nu a venit de la Oradea cu plicul cu explicații și dovezi în buzunar. La rândul său, este silit să solicite asemenea probe serviciilor secrete. Dar serviciile secrete nu vor accepta provocarea, pentru că, pur și simplu, nu dispun de dovezi. Ca atare, îl vor lăsa pe Ilie Bolojan cu ochii în soare și, din această perspectivă, CSAT se va finaliza printr-o formidabilă bâlbâială. Situație în care afirmațiile din această săptămână ale președintelui interimar se vor întoarce împotriva lui și i se vor sparge în cap.
A doua provocare conținută în solicitarea lui Marcel Ciolacu, care, în fine, a coborât din copacul în care căuta pisici, are menirea de a-l spăla pe mâini pe liderul PSD de orice responsabilitate privind acuzațiile de complicitate la lovitura de stat ordonată de Klaus Iohannis și executată de cei nouă de la Curtea Constituțională. Solicitând un CSAT pe această temă explozivă, Marcel Ciolacu încearcă – și are toate șansele să reușească – să împingă responsabilitatea pentru criza politică din România, care ne-a singularizat și ne-a expus, în plan mondial, sub aspectul credibilității, către Klaus Iohannis, ex-președintele uzurpator, și către principalul său aliat și urmaș la Cotroceni, Ilie Bolojan, care, așa cum am arătat mai sus, va fi lăsat în offside de către reprezentanții instituțiilor de forță.
Una peste alta, Marcel Ciolacu, trezit din hibernare, se spală pe mâini ca Pilat din Pont și încearcă, din răsputeri, să salveze ce se mai poate salva din imaginea sa și a partidului, pe care a început să-l conducă haotic. Teoretic, Ilie Bolojan are posibilitatea de a executa o mișcare de eschivă, nedând curs solicitării premierului, fără niciun pretext. Numai că acesta, la rândul său, conform Constituției, are posibilitatea și numărul necesar de voturi pentru a convoca el însuși, tot la Cotroceni, o ședință CSAT, la capătul căreia se va ajunge la același rezultat.
Și mai există două bomboane pe coliva coaliției care conduce, în plan politic, România și care încă deține, cu chiu cu vai, atâta timp cât mai deține, majoritatea parlamentară. Prima bomboană pe colivă se numește Emil Hurezeanu, șeful diplomației de la București, instalat la cârma Ministerului de Externe de către Klaus Iohannis și acceptat fără ezitări de premierul Marcel Ciolacu, care l-a primit cu brațele deschise în cabinetul de la Palatul Victoria. Emil Hurezeanu s-a făcut literalmente de râs, a mințit și a fost prins cu minciuna, devenind instantaneu subiectul unor glume amare, lansate nu doar în România, ci în întreaga lume.
După o asemenea gafă monumentală, cum a fost cea legată de înaltul demnitar american, cu care nu a discutat ceea ce a afirmat că a discutat, Emil Hurezeanu trebuie făcut pachet și trimis acasă. La Sibiu. Lângă Klaus Iohannis. Această execuție publică trebuie însă operată de Marcel Ciolacu, singurul demnitar politic care poate apăsa pe trăgaci. Și asta va fi prima bomboană.
A doua bomboană pe colivă constă în operațiunile puse la cale de PNL, în sensul susținerii moțiunii de cenzură, aparent de mai mulți liberali răsculați, moțiune de cenzură pe care nu întâmplător George Simion a întârziat, până la finalizarea operațiunilor de tatonare, să o depună în Parlament. O moțiune de cenzură câștigătoare i-ar putea salva, pentru moment, onoarea și pielea lui Ilie Bolojan. Și, poate, ar mai putea elibera câte ceva din teribila tensiune și presiune existentă în România.