Eveniment-Social

Încă o moarte zguduie mediul academic din Iași! Florin Faifer, personalitate culturală și academică, a murit!

Publicat: 08 iul. 2020
Florin Faifer, istoric literar, critic literar, teatrolog și lexicograf a murit, acesta fiind o figură a mediului cultural și academic din Iași
A murit o mare personalitate culturală și academică din Iași, scriitorul și profesorul Florin Faifer

O nouă moarte lovește mediul academic din Iași! Florin Faifer, o mare personalitate culturală și academică, a murit la 77 de ani. Absolvent al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Florin Faifer era o figură de marcă a mediului cultural și academic național. „Scriitorii nu mor; opera le perpetuează memoria până când o nouă galaxie le va purta numele! Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Florin Faifer!”, transmite Uniunea Scriitorilor din România – filiala Iași

Florin Faifer, istoric literar, critic literar, teatrolog și lexicograf, a murit! Dispariția acestuia este o mare pierdere pentru mediul academic și cultural din Iași. Florin Faifer a absolvit Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC), Facultatea de Filologie. Născut la 14 aprilie 1943, Florin Faifer și-a luat doctoratul în Filologie, în 1989, cu teza „Memorialistică de călătorie (până la 1900) – între real și imaginar”.
Dintre volumele publicate amintim: „Dramaturgia între clipă și durată”, „Cordonul de argint”, „Efectul de prismă”,”Faldurile Mnemosynei”, „Incursiuni în istoria literaturii dramatice românești – Regăsiri” sau „Incursiuni în istoria teatrului universal (de la origini până în Renaștere). Theatrum mundi”.

Florin Faifer, o personalitate culturală și academică din Iași

Florin Faifer a colaborat la realizarea „Dicționarului literaturii române de la origini până la 1900”, București, Editura Academiei, 1979. A avut aproape 1.000 de articole publicate, începând cu anul 1966, în marile reviste de cultură din Iași și din România. A fost laureat cu numeroase premii și ordine.
Acesta a primit Premiul Academiei Române „Timotei Cipariu” (ex aequo), Premiul „V. Pogor”, „pentru creație artistică și activitate civică exemplară”, din partea Societății Culturale „Junimea”, Premiul „Criticii”, pentru cel mai bun secretar literar al anului, din partea Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru.

Florin Faifer a primit și Premiul de critică al Asociației Scriitorilor din Iași, pentru „Semnele lui Hermes”, Premiul revistei „Convorbiri literare”, pentru valențele estetice ale textului critic, Diploma de onoare și Medalia jubiliară „145 de ani de învățământ artistic modern la Iași”, Diploma de excelență acordată de Asociația Scriitorilor din Iași, dar și Premiul de excelență acordat de Asociația Scriitorilor din Iași.
„Scriitorii nu mor; opera le perpetuează memoria până când o nouă galaxie le va purta numele! Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Florin Faifer!”, a transmis Uniunea Scriitorilor din România – filiala Iași.

Florin Faifer, secretar literar al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași

Florin Faifer, editând revista „Stagiunea”.
A fost secretar de redacție al „Anuarului de lingvistică și istorie literară” (1988-1991). Face parte (din 1993) din redacția „Revistei române”. După 2000 devine profesor asociat la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași.
Ca publicist, Florin Faifer contribuie la „Convorbiri literare”, „Anuarul de lingvistică, istorie literară și folclor Ateneu”, „Contemporanul”, „Cronica”, „Dialog”, „Revista de istorie și teorie literară, „Viața Romanească”.

„Florin Faifer este primul om viu pe care l-am întâlnit în sala de spectacol. Nu-l iubeam numai eu, ci toată actorimea din Iași! Era și temut. Fusese secretar literar la Teatrul Național «Vasile Alecsandri» și cuvântul lui spus în treacăt, pe holurile teatrului, chiar și în timpuri în care nu mai lucra acolo, îi încălzea sau îi înfrigura pe actori și pe actrițe după premieră. Îl întâlneam mai ales pe străduța dintre Teatrul Național și Filarmonică. Iarna se plângea de căldură, în timp ce tu clănțăneai la vederea cămășii lui albe sau gri, descheiată la primul nasture de la gât!

Glumea cât glumea, timp în care îi sesizai privirea atentă, și, înainte de despărțire, lăsa să-i zboare vreun adevăr personal despre tine pe care nu ai fi bănuit să-l auzi rostit atât de scurt și în mijlocul drumului”, rememorează, cu regret, lect. univ. dr. Vasilica Bălăiță, de la Facultatea de Teatru, din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu”.





Adauga un comentariu