Am numărat circa zece provocări majore pe care, într-un termen scurt, noua conducere PSD va trebui să le rezolve. Asta în condițiile în care timpul nu așteaptă, noul lider al partidului este încă o enigmă și, tot o enigmă la fel de mare, este și viitoarea componență a conducerii. Niciodată până în prezent, acest partid, care, în ciuda rezultatelor slabe de la alegeri, continuă să dețină cele mai multe locuri în Parlament, nu s-a mai confruntat cu asemenea provocări.
Pentru a începe această analiză cu sfârșitul, voi spune că, dacă PSD se va dovedi incapabil să treacă cu succes o masă critică a examenelor pe care le are de dat, acest partid va fi fracturat. Iar amploarea fracturii este direct proporțională cu modul în care va depăși obstacolele care îi stau în cale.
Prima și cea mai importantă provocare este dacă congresul partidului va putea fi organizat suficient de repede și dacă, în urma acestui congres, va rezulta o conducere cu adevărat nouă, credibilă în fața propriului electorat, dar și, în general, credibilă în fața populației, și care va avea voința politică și energia necesară pentru a genera schimbări pozitive semnificative. Iar prima și cea mai importantă este renunțarea la tendințele manifestate până în prezent de partid-stat. Atenție însă: timpul nu așteaptă, iar cronometrul a pornit.
Într-un termen record, și probabil în paralel cu organizarea congresului și înșurubarea la cârmă a noilor conducători PSD, partidul trebuie să ia o decizie capitală. Va rămâne într-o coaliție sau nu, cu celelalte partide ale „sistemului”? Sau va intra în opoziție? Sau va alege, așa cum a mai făcut, formula duplicitară a unei opoziții mascate? De rezolvarea acestei dileme depind toate celelalte provocări care urmează.
Dacă rămâne într-o opoziție, fie ea și mascată, sau dacă se menține în fruntea Monstruoasei Coaliții, cel mai important partid din Parlamentul României trebuie să fie conștient că a pierdut președinția și pierde și poziția de premier. I se cuvin compensații serioase. Cea mai importantă compensație este poziția de Primar General al Capitalei. PSD poate solicita acest lucru și dacă intră în opoziție, și dacă rămâne ostentativ sau mascat la putere. În ambele situații, partidul are dreptul să solicite asigurări ferme că toate celelalte formațiuni ale Monstruoasei Coaliții vor renunța la un candidat propriu și vor merge până la capăt, susținând candidatul propus de PSD. Care, cu siguranță, nu va fi doctorul Cîrstoiu. Care, cu certitudine, va fi un membru de bază al partidului.
Pentru moment, într-un mod absolut ciudat, pentru această poziție importantă – a doua în stat sub aspect electoral – se bat Gabriela Firea, care este președintele organizației PSD București, și Daniel Băluță, adjunctul ei la organizație, dar în același timp superiorul ei în PSD central, întrucât deține acolo poziția de prim-vicepreședinte. Dacă unul dintre cei doi devine Primar General, acesta are toate șansele ca, la momentul potrivit, să câștige și președinția partidului. Poziția de Primar General este însă râvnită și de PNL, prin Ciprian Ciucu, și de USR, prin Cătălin Drulă. Iar scoaterea acestora din urmă din joc este condiționată de rămânerea, într-o formă sau alta, a PSD în coaliție.
Problemele care stau în fața PSD este greu să fie soluționate separat și este preferabil să li se găsească rezolvarea în bloc, prin negocieri cu celelalte partide și, în primul rând, cu Nicușor Dan, care a solicitat reformarea partidului, și cu Ilie Bolojan, care va ajunge premier. Dacă PSD obține Primăria Generală a Capitalei, va trebui probabil să sacrifice cele mai multe dintre celelalte poziții vacantate sau în curs de vacantare: șefia serviciilor secrete, conducerea celor două camere ale Parlamentului, conducerea Autorității Electorale Permanente, locuri la Curtea Constituțională, la CNA, în consiliile de administrație ale societăților cu capital de stat, în conducerea deconcentratelor, ca să nu mai vorbim de ministere, de secretarii de stat și prefecți. Ca să nu mai vorbim despre bugetele care, din sărăcia unui stat aflat în faliment, sunt solicitate de primarii partidului.
Toate aceste provocări constituie o sarcină imensă, care trebuie asumată și îndeplinită din mers. Altfel, așa cum precizam din capul locului, PSD va fi fracturat, iar cel mai mare partid din România va deveni și mai mic decât este în prezent.