Ion Cristoiu: Adrian Zuckerman – o rușine nu atât pentru SUA, cât mai ales pentru România

Jurnalistul Ion Cristoiu realizează un rezumat al mandatului Ambasadorului SUA la București, Adrian Zuckerman. Acesta consideră că Ambasadorul a fost o ruşine atât pentru SUA cât și pentru România. Redam, integral, editorialul publicat de jurnalist pe propriul blog:

Un comunicat al MAE ne informează că ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, l-a primit pe 11 ianuarie 2021, la sediul ministerului, în vizita de rămas bun, pe ambasadorul american în România Adrian Zuckerman.

Stirile PROTV

Românul care și-a ucis iubita în mașină a atras-o într-o capcană. „Ea l-a crezut, a luat fetița, dar s-a terminat tragic”

RomaniaTV

Wow! Cristela Georgescu, în costum de baie în zăpadă, imagini necenzurate cu "Prima Doamnă!

Textul e practic o înșiruire de bla-bla-uri slugoase despre relația noastră cu America, poreclită, pentru a da sclipici unei relații de servitute, Parteneriat Strategic. După cum era de așteptat, Bogdan Aurescu, un ministru de Externe fără viziune, fără proiect, fără personalitate, amator de trabuce (la MAE e deja tradiție ca ministrului să i se aducă drept cadou cutii de trabuce), pus și păstrat acolo de Klaus Iohannis în virtutea strategiei de două mandate – nici un subordonat nu trebuie să licărească mai mult decât Mine, a invocat în sprijinul Cântării înălțate Parteneriatului strategic, făgăduielile lui Donald Trump de a ne face o autostradă și o cale ferată Constanța-Gdansk. Una dintre făgăduielile funambulești ale funambulescului Donald Trump din seria de telenovelizare a politicii americane căreia îi aparțin jurămintele de amor făcute dictatorului coreean Kim Jong-un și deciziile luate pe Twitter noaptea în chestiuni cruciale de politică externă pentru că două zi, după trezire să renunțe la ele. Sub administrația Trump, Parteneriatul strategic s-a concretizat într-una dintre cele mai păguboase negustorii din Istoria României. În schimbul unei șepci de un dolar, primită de Klaus Iohannis de la Donald Trump, România a trebuit să cumpere fiare vechi din SUA de 8 miliarde de dolari. Pentru a achita o parte din acești bani, România s-a îndatorat urieșește prin împrumuturi cu dobânda criminală la bănci străine.

Comunicatul nu aduce nimic nou nu numai în relația noastră cu America, dar și în relația noastră cu alte mari puteri din Vest. Dacă ai crede zicerilor lui Klaus Iohannis, ale premierului și ale MAE, relațiile noastre cu alte mari puteri, poreclite Puteri Garante, stau sub semnul permanentelor plecăciuni pe care le face România acestor Mari Puteri pentru cât de darnice sunt ele cu Poporul Român, despre cum nu pot trăi românii fără a le șopti zilnic un Bogdaproste național.

Din acest punct de vedere, Comunicatul n-ar fi meritat luat în seamă. Ca el, cel din 11 ianuarie 2021, sunt sute în arhiva postdecembristă a MAE. Stau alături de sutele de Comunicate, aproape la fel, de dinainte de 1989 despre relațiile noastre cu URSS și cu celelalte țări ale Lagărului de democrație populară.

Ne-a făcut să ne oprim asupra acestui text emis de Bogdan Aurescu – Trabucul o aserțiune din debut:

„Ministrul Bogdan Aurescu a transmis aprecierea părții române pentru activitatea ambasadorului Zuckerman, pe parcursul mandatului acestuia la București, pentru implicarea dinamică în dezvoltarea și aprofundarea Parteneriatului Strategic Bilateral”.

Cum adică „aprecierea părții române”?
Aprecierea lui Klaus Iohannis? Aprecierea lui Florin Cîțu? Aprecierea lui, a lui Bogdan Aurescu?

Câţiva colegi de breaslă – Cozmin Gușă, Bogdan Iacob – au trecut în revistă cu ocazia acestei plecări intempestive – incredibila, halucinanta prestație a lui Adrian Zuckerman în cele 391 de zile de mandat la București.
Concluzia lor e fără drept de apel:
Mandatul lui Adrian Zuckerman a fost o rușine pentru America.

Argumentelor invocate de confrați – implicarea în campania electorală din România, fără pic de prudență, campania violentă și neroadă dusă împotriva companiei Huawei (Instalațiile 5G propuse de firmă trebuiau refuzate de România, pentru că prin ele China ne vira în cap, pe post de cip, doctrina comunistă), atacarea incorectă și aiuristică a PSD (În PSD activează baronii roșii de pe vremea lui Ceaușescu), le-aș adăuga unul, al meu, invocat în comentariile mele despre acest ambasador unic în Istoria României:

Implicarea în campania electorală a PNL de partea acestui partid, definită printr-o slugărnicie unsuroasă.
Prin însoțirea lui Ionel Dancă în Vrancea, unde a dat din gură în stil cațavencian pentru ca vrâncenii să-l aleagă deputat pe șeful cancelariei premierului, prin deplasarea electorală la Constanța, de dragul tot al unui baron PNL, Adrian Zuckerman a coborât postura de ambasador al Americii în România la nivelul unui ospătar care așteaptă de la client un bacșiș gras.
Numai că aceste grave deraieri de la statutul de diplomat n-ar fi fost posibile dacă Adrian Zuckerman n-ar fi fost ambasador la lui Donald Trump într-o țară de babuini.

Scriam într-unul din comentarii, cel din 15 octombrie 2020, că în Istoria României un ambasador care a încercat să se comporte astfel în România – Manfred von Killiger al Germaniei – a primit o palmă peste bot prin pamfletul Baroane semnat de Tudor Arghezi în presa vremii.

A avut parte Adrian Zuckerman de reacția critică a presei noastre?
Eminamente Trumpist, nu numai prin primirea postului de la familia Trump pentru banii dați în campania electorală, dar și prin totala sfidare a procedurilor, Adrian Zuckerman a umilit România prin felul în care și-a făcut de cap ca ambasador al Americii.

În orice altă țară din lume, șeful Statului, ministrul de Externe, liderii politici ar fi luat atitudine față de tratarea României cu atâta dispreț. Adrian Zuckerman a făcut ce-a vrut în România, deoarece și-a dat seama că nu va îndrăzni nimeni să-l tragă de mânecă.

N-a fost convocat niciodată la Ministerul de Externe, Klaus Iohannis n-a făcut nici măcar o aluzie la golănelile lui, politicienii au tăcut mâlc la deșănțările lui Adrian Zuckerman. Și pentru ca să se atingă culmea slugărniciei, după ce s-a urinat și s-a defecat în capul țării, România, prin Bogdan Aurescu, își exprimă aprecierea pentru prestația să.
Cum să nu scriem că a fost o rușine pentru România?