Ion Cristoiu: Despre cum îl vor folosi Democrații pe Donald Trump pe post de Liviu Dragnea al Americii

Jurnalistul Ion Cristoiu scrie, pe blogul său un editorial despre depunerea jurământului lui Joe Biden ca noul președinte al SUA dar şi despre o pasarelă despre Donald Trump și Liviu Dragnea. Acesta consideră că Donald Trump ar putea avea traseul lui Liviu Dragnea. Redam, integral, editorialul publicat de Ion Cristoiu pe blogul său:

TVR e un post public de televiziune. Era inevitabil ca până și emisiunea lui Ionuț Cristache, România 9, remarcabilă prin caracteru-i incomod, să se transmită pe larg, în direct, aspecte de la Ceremonia instalării lui Joe Biden, cel de-al 46-lea președinte al SUA. Prezent în studio, alături de Mircea Dinescu (știați că pe poet îl bate gândul să preia conducerea PNȚCD?), am fost întrebat de Ionuț Cristache ce impresie îmi lasă atmosfera din capitala Americii:

RomaniaTV

Ora de vară 2025. Anunţul de la Bruxelles care dă peste cap fusul orar. Ce se întâmplă cu schimbarea orei în weekend

Observatornews.ro

Record pe piaţa muncii din România: cei mai mulţi angajaţi din ultimii 17 ani. Dar şi printre cei mai prost plătiţi din UE

Am răspuns fără să șovăi și prin urmare fără să țin cont că sunt la TVR, unde, corectitudinea politică reclamă ca înainte de a vorbi despre America să cazi în genunchi și să nu cutezi a ridica privirile decât pentru a murmura cât de netrebnic ești (în sensul dat de Sadoveanu cuvântului netrebnic, adică umil, sărman, nenorocit) în fața Strălucitoarei măreții a Stăpânului:
— Atmosfera mi s-a părut sinistră.

Și am continuat cam așa. Ceremonia a fost marcată de starea de asediu care și-a pus pecetea pe locurile unde a avut loc spectacolul: mii de membri ai Gărzii republicane înarmați până-n dinți, de parcă s-ar afla la Kabul și nu la Washginton, garduri cu țepi de oțel, sirma înghimpată, controalele (la sânge) făcute cetățenilor pașnici de către agenți cu priviri suspicioase.

Dacă o asemenea realitate s-ar fi petrecut în orice țară altă de pe Glob, Departamentul de Stat al SUA și-ar fi exprimat uimirea, dacă nu chiar reprobarea, identificând-o drept nelalocul ei pentru o democrație. Dacă așa s-ar fi inaugurat președinția în Rusia, mai mult ca sigur Presa TeFeListă ar fi avortat (de indignare) că așa ceva s-a fi întâmplat într-o țară din secolul al XXI-lea.

Chiar în emisiune, continuând să încalc normele corectitudinii politice în varianta moldo-valahă, am susținut că abordarea ceremoniei în presa de la București ține, ca și alte iscodiri ale realităților americane, de babuinismul fără leac al românilor când vine vorba de ceea ce se cheamă Partener Strategic, o alintare pentru realitatea unei Puteri Garante sau Tutelare. Două dintre aceste note ale prăbușirii în ţarină, la picioarele Stăpânului, tipice unei țări care a fost condusă din Turnurile de Control ale vremii – Istanbul, Paris, Berlin, Moscova și mai nou Washington – mi-au sărit în ochi:

Relatarea ca din mijlocul Raiului, unde crește Pomul Vieții Eterne, a Ceremoniei de la Washington, așa cum la vremea Baltagului, Victoria Lipan ar fi povestit, celor de la stâna care se spălau cu zer, că la Piatra Neamț se folosește apa și săpunul.
Credința împărtășită că o dată cu venirea lui Joe Biden la Casa Albă asupra României se vor revărsa cascade de cadouri, deoarece noul președinte cunoaște și chiar iubește (fără să-i fi făcut un copil încă) România.
Dacă am fi avut un Popor lipsit de complexe, convins că, vorbă lui Pamfil Șeicaru, nu există simpatie sau antipatie în relațiile internaționale, pe acest teritoriu funcţionând învățătura Frate, frate, dar brânza-i pe bani, cu varianta de maidan, Fiecare cu aia a mă-si!, în spațiul public de la noi s-ar fi observat că:

Inaugurarea a pus un accent deosebit pe vicepreședintele Americii: Kamala Harris. Până la administrația de acum, vicepreședintele nu-i lua fața președintelui, singura vedetă a Casei Albe. Acum despre Kamala Harris s-a scris și s-a vorbit ca despre o copreședintă a Americii. Mai mult, distinsa face obiectul unui Cult al personalității de tip Tovarășa de la noi. Revista Vogue a trebuit să renunțe la coperta cu Harris în bascheți după s-a protestat că poza e lipsită de respect față de o așa personalitate. În schimb despre Joe Biden se poate scrie orice, inclusiv că e sclerozat. Știind ce ambiții bat în pieptul vicepreședintei, lui Joe Biden îi va fi destul de greu s-o oblige la un rol secund.
La RRA am auzit, într-o știre, formularea, „după mandatul controversat al lui Donald Trump, toată planeta își exprimă bucuria la instalarea lui Joe Biden”. Nu e singura formulare aiurea din presa noastră, care reduce cei patru ani de mandat la crearea de către Donald Trump a Trumpismului. În realitate, Trumpismul l-a creat pe Donald Trump. Geniul lui Donald Trump a fost de a sesiza în realități trumpismul, întruchipat de cele peste 70 de milioane de americani care l-au votat direct și nu prin poștă la scrutinul din noiembrie 2020. Aceste zeci de milioane de americani au găsit în Donald Trump purtătorul lor de cuvânt. Plecarea lui Donald Trump nu diferă ca efect pe termen lung de Plecarea lui Nicolae Ceaușescu. La nici o lună de la plecarea Conducătorului, chiar cei care jubilaseră la vederea Procesului de la Târgovişte cântau prin trenuri navetă friguroase și fără lumină:
Ceaușescu să ne ierți / Că-n decembrie am fost beți.
Ceaușismul nu fusese creația lui Nicolae Ceaușescu. Dimpotrivă, Nicolae Ceaușescu fusese creat de ceaușism.
Ceaușismul a rămas ani întregi în România, producând mineriadele și ascensiunea partidelor naționaliste.

Acum, în America domină jubilația, o atmosferă falsă, superficială, pentru că e creată și întreținută de Establishment.
Pe măsură ce va trece timpul mecanismul mortal al alegerii unui candidat pe post de răul cel mai mic, își va spune cuvântul. Dacă Joe Biden nu e suficient de lucid pentru a conștientiza că trumpismul e un fenomen adânc pătruns în conștiința americanilor și că el nu se înlătură o dată cu Donald Trump, trumpismul, ca și ceaușismul, va ieși la iveală.

Joe Biden și democrații vor supraviețui un timp din invocarea moștenirii dezastruoase a lui Donald Trump, folosit pentru a abate atenția de la neputința noii Administrații, așa cum Guvernarea PNL s-a hrănit un timp din Bau-Baul Liviu Dragnea.